CE ESTE POEZIA?
*
Pentru mine, poezia
Este-o oază de popas,
Unde sufletu-mi se-adapă,
Când se află în impas,
Unde inima-mi găsește,
Tot ce vrea și tot ce n-are,
Clipa care o trăiește,
Când e bine sau o doare.
Pentru mine, poezia
Este-un loc frumos, etern,
Unde un poet își lasă,
Metafora testament!….(Aurica Toma)
*
Ce este poezia???…
Sentimente transpuse în versuri,
Simțiri creionate în rime,
O-ntreagă paletă de vise
Ce ies la lumină din tine,
Gânduri șlefuite sau pure
Așezate curcubeu pe hârtie,
Speranțe sau doruri mocnite
Plămădite cu suflet…nasc poezie!…(Ina Dumitrescu)
*
Când ai pix și o hârtie
Și ai ceva de dat,
Poezia îți dă voie să respiri aer curat,
Și te simți chiar împăcat Când prin versuri îți iei zborul
Și când dorul te-nconjoară, cu curaj privești afară.
Poezia este acolo unde pomul e în floare
Poezia este primăvara cu a ei răcoare,
Iar răutatea nu pătrunde și nu doare.
Versul ei te liniștește
Și sufletul îl primenește..
Poezia e acolo unde ești doar tu cu ale tale gânduri
Punând pe foaie rânduri
despre frunze, flori, ninsori , fluturi si vise.
Despre iubirile interzise.
Poezia e o taină ,
Când ai un „as” în haină
Iar când ai talent nativ
Metaforele au un rol decorativ…..(Monica Teaca Molhem)
*
Astăzi poetul re-înflorește, prea-udat de ploi, de lacrimi
Vrerea, țelu’-și împlinește, printre urgii, flăcări și patimi…
Voi dăinui prin cânt și pace, sădind sublimul, fericire —
Din suflet pur și a mea fire, voi răspândi mereu iubire!
Eu vă doresc din suflet, dragi confrați
Să răspândiți iubirea, gândurile pure —
Și prin condeiul vostru, să purtați
Cuvântul sacru și slova noastră-n lume!… (Petru Ungar)
*
tu ești poezia mea,
tu ești dor nebun de viață
ești și ziuă ești și noapte,
ești cuvânt și necuvânt
gândul meu ești chiar acum,
când de gât mă muști
cum mușcă luna
umbra lunii pe pământ
tu ești poezia mea
iar eu cuvintele din ea…(Silvia Alexandru)
*
Poezia este leac pentru suflet,
iubirea care curge din sufletul nostru
ca o cascadă de sentimente
așternute pe pagini albe.
Este dorul izvorât
din adâncul inimii
și focul care arde mocnit…
Poezia este ca o flacără portocalie
care dansează
în sufletul fiecăruia….(Felicia Ana-Maria Stan)
*
laptele mamei este poezie
ea ne-a legat de viață cu o șoaptă
cu un sărut pe frunte
sângele nostru este poezie
în fiecare zi îl simțim prin trup
cum ne înalță
iar în fiecare dimineață
ochii tăi sunt poezie
în ei îmi țin toate amintirile
în ei sădesc toate visele… (Constantin Vaciu)
*
Poezia mă strunește,
Poezia mă răsfață,
Tot ea mă iubește,
Purtându-mă prin viață.
Poezia-mi este cântec,
Poezia-mi este dans,
E deochi și e descântec,
Rugăciune spusă-n glas.
Poezia e mirare,
Poezia e decor,
A mea tainică visare
Orchestră și dirijor….(Viorica Toaca Osipova)
*
Ce este poezia? Emoție întruchipată-ntr-un limbaj
cu frământări și multe înțelesuri printre rânduri,
cu-n El și-o Ea plimbând prin peisaj,
iubirea pură, ce se naște-ntâi prin gânduri.
Mă uit la ei, zidesc cuvinte pe hârtie,
și le așez cuminte vers cu vers.
mă-nduioșez, că astă lume știe,
cum să trăiască bine-n Univers.
Sunt înzestrat de însuși Dumnezeu
s-aduc în inimi bucurie,
și nu-mi e niciodată greu
să scriu… din nou, o nouă poezie….(Constantin Nicolae Gavrilescu)
*
Multe s-au scris
Multe s-au scris şi s-or scrie
Despre tine, poezie!
Eu atât cunosc şi scriu:
Poezia-i suflet, viu.
Poezia-i dor şi jale.
Poezia este o cale
De-a cunoaşte nemurirea…
Cum ţi-ai mai rosti iubirea
Şi cum ai putea trăi
Poezie de n-ar fi? ….(Mariana Bendou)
*
Poezia, aripă divină
se întinde peste lume
cu strălucire şi grație,
aducând cu al ei vers
un necuprins univers
de metafore şi trăire.
Poezia este
o respirație a vieții.
Devenit stăpânul slovei,
omul gustă paharul nemuririi….(Vasile Ruşeți)
*
Poezia nu se scrie
pe o foaie de hârtie!
Poezia, dragă fată,
doar pe-o inimă curată
va rămâne imprimată.
Poezia şi iubirea
Se-nrudesc cu fericirea;
Ele vin, te înflăcărează
Şi sufletul îţi vibrează
Poezia este o rază… (Marian Cristian Gorun)
*
Păstrez în biblioteca mea
Poezia ca pe o carte a fericirii mele
Cu farmecul și cu frumusețea fiecărei zile
fiecare om este o operă literară
fiecare zi este o poezie veselă sau tristă
iubesc poezia și ea mă iubește
în fiecare noaptea ea îmi scrie viața…
Chiar și acum văd poezia când vă ascult
când știu că toți prietenii sunt prinși în versuri…(Vasilica Zaharagiu)
*
culpabila eroare de-a bănui o floare
aruncă stropi de vină pe foaia de lumină
şi-atunci din nou domină
vibraţia cea divină
de care n-ai scăpare,
decât… mimând stupoare,
sau deschizând o cale
pe care, precum ştii,
se poate rezista
numai scriind poezii…
cu flori, sau cu copii
(Tangoul Poetului)….(Doftoreanu Nicolae)
*
Mi-am rătăcit cuvintele prin lume,
poate am scris și rele poate am scris și bune.
Poate că dorului i-am dat un nume.
Mereu am zis că cei care scriu sunt îngeri
Ce poartă poezia sus printre luceferi
Să-ncânte omenirea asta tristă pentru că diavolul încă există.
Ce este poezia pentru mine?
E glasul ce-mi dictează și nu e o rușine.
E perla sufletului meu
E aur dat de Dumnezeu…..(Monica Rusu)
*
Poezia mea e gândul meu
Pe care vi-l trimit în acest timp
Trăirile mele în această lume
Pe care o voi părăsi curând.
Este, dacă vreți, al meu tribut
La tot ce-am primit frumos în viața mea
Sau poate fi un simplu mesaj
Lumilor spre care voi zbura…..(Cristian Pintilie)
*
Silabe, iambi, trohei, ritm și rimă
Gânduri transformate în cuvinte,
Simțăminte care se exprimă
În versuri. Și toate sunt veșminte.
Imagini îmbrăcate stilistic
Tema șade pe un singur calapod,
C-un mesaj de-a dreptul enigmatic,
Poezia arde pe un eșafod.
Ce este poezia? E ceva nedefinit
Ca o bucurie, când ai sufletul împlinit!…(Vasilica Ilie)
*
Când duminicile dor,
inima naște semnele
unei cămăși lepădate.
Poezia umblă goală,
în văzul tuturor,
și nu o rușinează păcatul,
fiindcă sufletul ei dezvelit
e un copil care îmbătrânește timpul….(Janeta Iuga)
*
CE ESTE POEZIA?
Din suflet și cu trăire
Fără pic de șovăire
Se brodează poezia
Ce animă fantezia.
Perle mii multicolore
Dar și undele sonore
Îi amprentează simțirea
Conferindu-i strălucirea.
E fereastră spre visare
Și-n orice suflet răsare….(Maria Matei)
*
Cuvinte ce-ascund gânduri
Erup trăiri printre rânduri,
Fericiri, deznădejdi sau iubiri
Născute din a condeiului fir.
Poeme ce dezvăluie-n vers
Un pic din acest minunat univers,
Bucurie, extaz, teamă, furie
Ce stau scrise drept mărturie
A acestei vieți ce azi o trăim
Într-o lume pe care înc-o iubim….(Sorina Ivan)
*
Tumult de sentimente
cuprinse într-un vers,
magie dai momentelor
ce nu par că au sens…
Cuprinzi o inimă în palme
iubirea să i-o cânți,
desfeți îndrăgostiți în dulci cuvinte
și-n melodii te-ascunzi.
Pală de mângâiere
dai unui suflet trist,
din tine-și iau poeții
seva de infinit….(Marieta Coman)
*
În miezul sticlos
al unui chihlimbar,
s-a născut poezia
ca un prețios dar!
Zăvorâtă-n rășină
timp îndelungat,
a mocnit
până când versul
s-a desăvârșit!
Ambra l-a copt ușor,
l-a încărcat cu emoție
și cu mult dor…
și apoi l-a eliberat
pe buzele poeților,
să curgă ca o vrajă
când luna stă de strajă!…(Răcătău Liliana)
*
Ce este o poezie?
Fumul unui suflet ars, spirale ascendente ies încet din hornul vieții și în dansul lor se roagă vântului să deschidă aripi moi, pentru a le aduce la intrarea în Eden unde toate sufletele se opresc înainte de seceriș.
Ce este poezia?
Geamătul unei sămânțe îngropate, Suspinul unui fir de iarbă în lupta sa pentru supraviețuire. Foșnetul de crenguțe cu fiecare palmă primită în furtună.
Ce este o poezie?
Cântecul primăverii în trecerea ei efemeră spre mare, unde luna se reflectă, unde soarele moare și renaște.
Fiecare respirație care inundă corpul, fiecare lacrimă care spală durerea, ștergând dorințele înfrânte, fiecare zâmbet pe gura unui copil, o inimă nouă, o viață nouă.
Oh da! Toată viața într-o poezie!….(Lăcrămioara Maricica Niță)
*
Ce este Poezia???…
Dacă oamenii m-ar părăsi,
iubirea de cuvânt ar rămâne-n mine.
Născută în adâncurile nopții,
din dorinţa de a fi copil,
creşte proporțional cu visul!…
Cu lacrimi de nea
alunecă timid în poezie –
obrazul nepătat al vieţii.
Prin tăceri sorb lumina,
rugăciunea florilor
ce prin dureri
parfumează mâna clipei….(Lavinia Elena Niculicea)
*
Ce este poezia?
Poezia este viața
de la primul țipăt
al pruncului
când se naște
până la ultima suflare.
O armonie,
un râu de sentimente
care transcende
lumea reală
anesteziind sufletul
cu versul ei dulce;
o pată de cerneală
care devine
o emoție eternă
de pe vârful
unui stilou…(Vladia-Silvia Iugan)
*
Căderea împreună
Să cad în iubire ca-ntr-o noapte de vis,
În tine să cad, din văzduhul de umbre,
Plutesc într-un aer ce mă-mbrăţişează,
Frumoasă ninsoare-a culorilor sumbre…
Mirifice valsuri de fluturi în ploaie,
Aripile largi se-ntind peste urgie,
Numit-au IUBIRE această cădere…
Pierduţi în văzduh, noi i-am zis : POEZIE…(Aura Stegaru)
*
Poezia este acea briză ce vine din suflet
ce face să cânte clipele, zilele, anii
este acel dulce joc care știe să cuprindă
în brațu-i de foc orizontul, marea și uitarea
e acea diafană lumină ce poartă în rază-i divină
puterea ce mângâie, ce alină
este vocea ce cheamă fără zăbavă amintirea
de acel etern refuzat Paradis
e mâna fantastă ce în tăcere construiește catedrale de vis
într-un nor trecător dintr-un cer mult promis
e acel zbor dinspre inimă, fără aripă,
fără tihnă numai dor,
este durere și cânt cum un mugur abia izvodit
pe un ram nesecat de iubirea trădătorului vânt
e acea râvnită uitată îmbrățișare dintre Luna și Soare
între ziua ce naște și noaptea ce moare,
e acea felie de viață numită speranța
ce în lumină pe sine se cheamă
poezia e acea respirare dinspre suflet spre inima
ce poate zidi un cuvânt, ce poartă în sine lumea întreagă.
Poezia este iubire…(Alexandra Firiță)
*
Mi-e poezia,
Balsam de cuvinte,
Cu fulgi de lumină,
Netopiți în vise.
Îmi vindecă tăcerea
Unei clipe…
E licăr nestins,
Freamăt viu al unui timp,
În rug ceresc luminând,
Sufletul meu sângerând
în versuri… (Carmen Pinte)
*
poezia – setea de cuvânt a luminii
partea nevăzută a lunii
limba soarelui, cireș înflorit
răcoarea izvorului, cărarea fântânii
pământ apă aer și foc
aripă, cer, nemărginire
poezia
e îngerul meu…..(Daniela Mărginean)
*
Poezie e atunci
când poți să vezi răsăritul la orice oră din zi,
cu emoția unei eclipse inverse,
când privirile noastre se întâlnesc
și apoi nu se mai pot dezlipi una de alta,
iar soarele ne îmbracă în toate culorile sale.
Poezia e pânza de păianjen
pe care viața noastră se sprijină
când lumina dintr-o carte ne înfloreşte.
Ele, Poemele, răsar soarele şi îl apun….(Ion Calotă)
*
Poeții au adunat din mijlocul zării cuvintele care seamănă cu strigătul,
le-au așezat în jurul mesei, pe niște scaune înalte și le-am botezat pietre, copaci, fulgere, viori, tresăriri sau genunchi
din mâini le-au picurat aripi, cu ele au potrivit apele și-au aruncat năvoade peste ochi să-i deschidă,
n-au mai avut casă, nici sărbătoare
dar poezia…
poezia se află în leagănul ei în carouri, cultivă culori și mereu câte o încercare …
astăzi, își soarbe numele norocos dintr-un pahar de cristal (Daniela Toma)
*
Tu, poezie
Poezie, spic de grâu!
Te adun, te înconjur
Cu al sufletului drag
Și visând, într-un șirag,
Te înșir să poți fi dar
Zilelor din calendar!
Tu, alean și trandafir,
Smirnă sfântă chiar și mir,
Mă hrănești de sunt flamandă
Dăruindu-mi clipa blândă
Și din luna, nestemate,
Când colind pe căi de noapte.
Poezie, poezie,
Tandră, dulce simfonie,
Ce divin îți este versul
De-l citesc pe Eminescu!…(Conduraru Ioana)
*
nu-mi ucideți versul
lăsați-l să trăiască
prin el se revarsă
pe-a timpului pânză
clipe ce și-au ars demult
al lor cunună
nu-mi ferecați
între ziduri reci cuvântul
ce caută să-atingă
a cerului aripă
lăsați-l să plutească
printre norii gri
să se spele prin ploile
ce curg
nu-mi blamați scrisul
lăsați-l să curgă
că-n el stau zidite lacrimi
amare fugind de potopul
vremii căutând albia-n
care să renască
precum perle
în căușul minții mele…
nu-mi ucideți sufletul
și nici gândul rebel
vă dau vouă condeiul
și pergamentul vieții mele
descrieți voi ecoul
ce răsună-n ei
ridicând zid înaintea
blestemului
ce le-a cuprins
lăsați-mă să trăiesc!!!…(Camelia Boț)
*
Poezia nu-i o vină
De când lumea și cuvântul, ne-ntrebăm ce-i poezia
și nu de ce vântu-n noapte ne sărută amnezia!
Poezia nu-i o vină, de nu-i poți gusta demersul
ascuns, hoț, după o rimă ce-ți tulbură universul!
Poezia nu-i horincă, să-mbraci iarna-n chimonouri
și nici han de…caterincă, de ești zaț în apropouri!
Poezia nu-i spoială sau balsam pe hâde chipuri
și nici „cântăreața cheală” zăuitată-n top de vipuri!
Poezia nu e lege și nici bâlci vopsit în teatru…
Ea e arta de-a o drege când un trei ori trei fac…patru!
E iubirea în ninsoare, son în tălmăciri de astru,
e blestem, e câmp de floare logodit cu ceru-albastru!
E furtună de-ntuneric când îți uiți frații, părinții,
evadare în himeric să citești cu ochii minții!
Ea-i durerea pusă-n liră din inimi căzute-n smoală,
e satiră, e și odă la foc în aceeași oală!
Este țipătul din șoapte, somn visat în altă zare,
e soarele-n plină noapte, bezna din amiaza-mare!
Poză-n grații măestrită din vorbe uitate-n praf,
e natură-n adorații la ilustrul fotograf!
E când demon, când divinul, invocând sau dând pe-afară,
azi e mierea, mâine-i chinul, veșnic, cea mai dulce…boală!
Sacră ori Doamne-ferește, joc secund și fără cină,
să-nflori meri de Bobotează, poezia nu-i o vină!…(Eduard Rony Codreanu)
*
Poezia este templul
Timpului nemuritor
Unde evadez flămândă
Când trăirile mă dor
Arunc cu bucăți de raze
În Oceanul înghețat,
Împrăștii cu sete fluturi
Prin livezi la colindat
Poezia este câmpul
Unde-i primăvară veșnic,
Stropi de Soare și Senin
Inimii fiindu-i feșnic…(Petronela Mocanu)
*
Ne scriem versuri albe, încrucișăm și rime
Și vrem ca ele gânduri și doruri să exprime,
Ce nu-ndrăznim să spunem câteodată noi
Când mai vorbim tăcut, prin nori cerniți de ploi.
Când învăluim iubirea în tainice șoapte
În convorbiri târzii din miez de noapte
Mai scriem versuri, așternem nude gânduri
Să le găsim apoi…. ascunse printre rânduri.
Și constatam mirați cum poate doar iubirea
Să-și scrie în tăcere….poezia…(Iulia Alba)
*
Taci mă! Scrie…
Vai ce mi-aş dori aplecarea
lumii în zumzetul slovei.
Tai cuvinte în
granitul năuc
şi nu-mi mai aduc aminte
versurile-franjuri.
Iubirea bolovanului
se ascunde sub umbra lui
beată după două înghiţituri
de vodcă ieftină.
Vorbele-şoapte săpate
în piatră deveneau psalmi…
Şi prietenul meu a spus:
„Nu se poate încălţa,
că-i beat şi scrie psalmii
de la începutul lumii.”…(Zorovavel Petrehuş)
*
La mulți ani iubită Poezie
ești un univers întreg
ești nisip într-o clepsidră
ești un cântec și-un mister
ești un vis în care credem
și un viitor etern! (Constantin Vaciu)

Autori: Aurica Toma, Ina Dumitrescu, Monica Teaca Molhem, Petru Ungar, Silvia Alexandru, Felicia Ana-Maria Stan, Constantin Vaciu, Viorica Toaca Osipova, Constantin Nicolae Gavrilescu, Mariana Bendou, Vasile Ruşeți, Marian Cristian Gorun, Vasilica Zaharagiu, Doftoreanu Nicolae, Monica Rusu, Cristian Pintilie, Vasilica Ilie, Janeta Iuga, Maria Matei, Sorina Ivan, Marieta Coman, Răcătău Liliana, Lăcrămioara Maricica Niță, Lavinia Elena Niculicea, Vladia-Silvia Iugan, Aura Stegaru, Alexandra Firiță, Carmen Pinte, Daniela Mărginean, Ion Calotă, Ion Calotă, Conduraru Ioana, Camelia Boț, Eduard Rony Codreanu, Petronela Mocanu și Zorovavel Petrehuş

Precizăm că Poemul Colectiv, dedicat Zilei Internaționale a Poeziei, a fost realizat pentru Radio Romantic online.

Mâine seara, 29.03.2021 de la orele 18:00, vom avea bucuria să ascultam Poem Colectiv, lecturat de realizatoarea…Selena.

http://radio-romantic.ro/

Membrii Revistei Aspirații mulțumește tuturor autorilor pentru clipa de poezie dăruită cu atâta dragoste cititorilor noștri. În mod deosebit, mulțumim domnului poet Constantin Vaciu, pentru că ne-a dat permisiunea să publicăm în Revista Aspirații, poemul închinat Poeziei.

La întrebarea „Ce este POEZIA?”menționez că „Poezia este lacrima de sărbătoare, când sufletul se întâlnește cu Dumnezeu, Această sintagma aparține poetului ploieștean Marin Mihai din Spania și este una dintre cele mai frumoase definiții ale poeziei.

Cu sufletul mereu alături de români și de locurile mioritice, poetul Marin Mihai originar din orașul lui Nichita, a promovat neobosit cultura românească, tradițiile strămoșilor noștri, dar și creațiile românilor de pretutindeni, descoperind, astfel, iubitorii slovei românești pe care i-a încurajat și i-a îndrumat cu dragoste pe calea cuvântului scris.

Pe lângă nenumeroasele premii obținute în țară și în străinătate, poetul Marin Mihai este laureat 2015 al Concursului internațional de poezie MUGUR ALB ȘI ROZ ȘI PUR´´ (cu tema DOR DE CASĂ ), organizat de FEDROM -Federația Asociațiilor de Români din Spania și de Biblioteca LUCIAN BLAGA din MADRID.

Totodată, poetul Marin Mihai, participant la competiția mondiala „Cel mai bun poem din lume” -PREMIO INTERNACIONAL DE POESIA JOVELLANOS-EL MEJOR POEMA DEL MUNDO, organizată de EDICIONES NOBEL 2019

Revista „Hai, România!”, redactor Marin Mihai, Spania

ROMANI DIN TOATE TARILE, UNITI-VA LA REVISTA HAI,ROMANIA!-publicatie online de informatie , cultura ,mondenitati ,sport si entertainment , fondata (26 martie 2009) de MARIN MIHAI

Am să te iubesc până la sfârșitul lumii Versuri- MARIUS TUCA Recita – MARIN MIHAI (Spania)

Comentează - cont Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *