Valentina Vitan a ajuns la vârsta când destinul și-a pus amprenta asupra maturității ei, „Un soi de băiețoi devenit femeie înainte de vreme…”, având un portofoliu bogat.
      Pe lângă realizările avute în decursul vieții, printre urcușuri și coborâșuri, întrebări și răspunsuri, după cum vom afla din scrierile sale, autoarea trăiește realizarea unei mari emoții. O emoție benefică, aducându-i împlinire sufletească, încredere și strălucire în a-și urma destinul trasat de însuși Dumnezeu.
      „Gânduri născute devreme, vise împlinite târziu” se numește volumul de debut al autoarei, în curs de apariție la Editura Armonii Culturale din Adjud. Volum de versuri împletite armonios cu mici texte de proză, el cuprinde și poeme autobiografice care ne ajutâ să desfacem „fire din multe alte fire”, pentru a o cunoaște mai bine și pentru a ne apropia mai mult de înțelegerea versului ei. Recomand în mod deosebit spre citire poemele autobiografice „Un moment, te rog” și „Exercițiu de onestitate”.
      Pe bună dreptate, simțindu-se un Brâncuși „… visând la un trecut glorios”, autoarea mânuiește cu delicatețe dalta slovelor lovind, tăind, măsurând, schițând, dăltuind cu perseverență și iarăși lovind stânca cuvintelor pentru a le da forma mult dorită.
Părerea mea este că, deși volumul de poezie vede abia acum lumina tiparului, Valentina Vitan a pășit de multă vreme pe cărările magice ale poeziei împletite, pe alocuri, cu proză. Autoarea are menirea să urmeze și să atingă înălțimea poeților consacrați literaturii, iar noi ne vom bucura pe deplin de succesele ei.
      Printre poeme semnate de autoare întâlnim rânduri scrise timid despre trăirile sale, dar cu cât te aventurezi mai mult in lectura volumului vei observa și tu, cititorule, că acea timiditate se diminuează, lăsând o lume decadentă să i se aștearnă la picioare. O lume plină de senzualitatea plăcerilor fără rușine. „…carnea nudă visează plăceri fără rușine,/ și o cuprind cu brațele deschise;/ buze fierbinți sărută ușor pielea tremurândă/ și zbor cu tine pătrunzându-mă adânc de fericire.” („Lasciv”) sau „pe un trup de femeie plăpândă,/ Stau neclintite în bezna fugară / Buze de jar să acopere sânii./ Lunecând în neștire către abis,/ Fericit de secat de curatele lacrimi,/ Ne umbresc aduceri aminte/ Și roadele vieții prea plină de noi./ Am vrut curgerea timpului,/ Să cuprindă liniștea căldurii,/ Corpuri de ceară s-ar fi topit încă arzând mocnit.” ( “Carnal”).
      La fel ca orice alt scriitor și autoarea abordează diferite teme în poezia sa precum: dragostea, dezamăgirile, singurătățile unui suflet plăpând, pășind cu teamă peste întrebări retorice. Scrie poezii motivaționale, lăsându-ne libertatea de a alege, de a învăța și de a urma câte ceva din experiențele sale. Scrie într-un mod unic despre iubire, asa cum sufletul ei a trăit și a simțit-o împrejmuindu-i inima de-a lungul anilor.
      Oare cât i-a trebuit autoarei să își urmeze drumul spre tainele poezie? Atât „Cât i-a luat Pământului să-și urmeze Drumul prin cosmos.” din poemul „Departe”,
      Suntem ființe vulnerabile, plutind printre vicii și virtuți și, poate de aceea autoarea, asemeni altor scriitori, ne îndeamnă să ne umplem inimile de lumină, de dragoste și speranță. „Propun să uităm norii de pe cerurile noastre/ și să îi lăsăm să plouă peste noi cu speranță…/ Propun să ne umplem inimile de noi și să visăm./ Propun să ne umplem inimile de noi și să visăm.” („Motivațional“)
      Purtându-și pașii printre idei și cuvinte, Valentina Vitan a învățat, îndrumată, poate și sub semnul greutăților firii, să zâmbească și să-i acorde o atenție deosebită pământului. A înțeles că este parte din el, trimițând gândurile noastre spre marele adevăr creaționist: procesul facerii noastre. Să-i urmăm, așadar, exemplul înălțător și să nu uiți, drag cititor, că „ești o parte din frumusețea pământului” (Valentina Vitan)

Ligia-Gabriela Janik,
Tuttlingen, Germania

SUPERFICIAL
ating pânza cu degetele mângâind suprafața;
e albă și netedă, acoperită de grund.
privesc spre ea și văd lumea din jur transpusă:
văd ocru și cadmiu, văd umbră și verde,
văd ultramarin, cobalt, carmin, siena;
de le amestec obțin negrul nopții, aproape păstos și greu de respirat;
văd lumea mea noptatică, văd sentimentul ascuns
în surâsul molatic al buzelor crăpate de frig.
cu ochii roșii de nesomn, lăcrimând a trudă deșartă,
tot încercând să storc de sevă firul de iarbă din pământul jilav,
îmi amintesc de pânza albă,
grunduită, nepăsătoare și neîncepută,
ce tronează regesc pe șevalet
înconjurată de aerul dorinței de început.

Valentina Vitan

Pictură realizată de Giulia Ștefan

CE DULCE E DUREREA!


Mă las pătrunsă de durere ca de cea mai dulce dintre amante.
În prezența ei nu mai există sentimente,
Îmi las depresia să mă așeze pe un făgaș normal,
Să îmi inunde fiecare cotlon al sufletului ca să nu mai simt
Decât durere;
E ca un gust amar care, treptat, pe limbă, devine dulce.
Extazul fericirii a dispărut, entuziasmul durerii e încă prezent
Și îl îmbrățișez până la refuz,
Până când nimic din ce am trăit nu mai există.
O simt, e ca o chitară electrică care îmi sună în urechi,
Distors după distors, nebunesc…
Fiecare acord mă duce la pieire. Și descopăr că nu îmi pasă,
Că nu vreau să știu de gândul lumii.
Îmi trăiesc durerea până la refuz, cu nesaț, nebunește,
Dependentă de ea. Ruptă de realitate, singura iubită constantă,
Până în ultima clipă. Și ce dulce e!

Valentina Vitan

Naștere Cosmică - Giulia Ștefan

SUNT FEMEIE!


Sunt femeie!
În mine dau năvală toate câte sunt pe lume:
Dorinți deșarte, prea pline de speranțe,
Vise și doruri ce-mi mistuie trupul
Și toate patimile ce din păcate nasc.
Sunt femeie!
În mine se nasc lumi de carne și de oase,
Tristeți nemărginite și fericiri din Rai aduse,
Furtuni ce-n ochi își au lăcașul
Și sori ce suflet luminează zile-n șir.
Sunt femeie!
În mine zac văpăi ce doar iubire nasc,
Dulci mângâieri ce curg neîncetat,
Săruturi limpezi, zâmbete clare și voioase…
Aceasta sunt, n-am ce să fac!
De n-aș fi eu femeia, ar fi întotdeauna
Un gol Divin, un cuget fără Pată…
Sau doar plictis în paradis, pesemne,
Un măr întreg, un șarpe prea bărbat
Și-un Dumnezeu mult prea însingurat.

Valentina Vitan

Lichid solid - Giulia Ștefan
Comentează - cont Facebook

Lasă un răspuns