Vizită inopinată

În memoria bunicului patern

Nu mă-ntrebați în ziua-aceasta
nici cum mă cheamă, nici vârsta ce-o am,
nici dacă-mi mai iubesc nevasta,
ci întrebați-mă de al meu hram!

(…)

De la Drăganu, de unde-i tata,
bunii altarul, da, ei l-au slujit
oricât se întorsese roata…
au botezat și, daaa… au miruit.

Mi-aduc aminte că odată,
când în biserică eu am intrat
era intrarea luminată:
și-năuntru…Fiul așezat.

Dar nu era chiar nicio babă
și nu era acol’ niciun moșneag
numai bunicul… cu a sa „treabă”,
pios cânta cu glasu său dulceag…

Abia când slujba-a terminat-o,
numai atunci bunicul m-a privit
și înspre casă am luat-o,
simțind că de El Însuși sunt iubit.

10.10.2020.n

Foto:  Bunicul patern al autorului, George Rîurel Bălan, preotul Marin Bălan.

Comentează - cont Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *