Partea a doua

   Au trecut zile, luni…ani, sau poate vieți, nu stiu! Auzeam doar “bună dimineața, străine…sau noapte bună!’’

Băteam străzile pavate greu, cenușiu în piatra veche, alunecându-mi umbra cu gulerul ridicat, numărând pași sau privind lumea în mișcarea ei încurcată. Și totul părea același film aruncat pe o pânză îngălbenită a unui cinematograf de duzină unde rulează în buclă un film mut. Mă mulțumeam deja cu viața asta, cu ceaiul ei nelipsit și cu singurele cuvinte de binețe zilnice și chiar ajunsesem să cred că liniștea pe care mi-o dorisem, mă găsise, mă acaparase, în ciuda oarbelor mele căutări…poate și drumul pentru regăsire a fost mai scurt, pentru că ne-am întâlnit undeva la jumătatea lui…!

Astăzi, m-am întors mai devreme, ca deobicei! Puteam să ajung la ușa aceea cu ochii închiși, da! O zăream de departe, îi știam fiecare bucată de lemn legat în desene de fier negru, știam inelul încuietorii de care, cu un scârțîit de mașinarie veche, o deschideam! Acum, însă era întredeschisă! Ciudat! Am împins ușor și în vreme ce se deschidea, trăgea după canatul ei o imagine necunoscută, străină! Oare greșisem casa, ușa? Nimic din ce știam numai exista, parcă totul fusese schimbat, ca un decor pe o scenă rotativă pentru un alt act dintr-o piesa de teatru. Nu recunoșteam pereții cenușii, nu mai vedeam minunatul perete din sticlă, totul era cufundat într-o semiobscuritate umedă. Undeva într-un ungher, o femeie careia nu-i puteam desluși vârsta, era aplecată asupra unei oale ciobite așezată pe două bucăți de pavaj cenușiu. amestecând în fiertura ciudată care bolborosea răspândind un miros neștiut…cine ești? Unde-i ea? Unde este casa pe care o știam? A ridicat ochii tulburi din mijlocul unui caier de caneră învolburată, ascunzând fruntea adânc săpată de vreme. și a rostit :

– Bună seara, străine!

Vocea ei!! Oh, Doamne..ce se întâmplă cu mine? Totul a început să se miște în jurul meu, iar în spatele timpanelor auzeam doar…..Tic…tac..tic…tac..

Cădeam în mine, încercam să mă prind de ceva, să nu ating fundul hăului! Am strâns pleoapele cu putere! Dureri necunoscute, îmi sfâșiau fiecare fibră, iar printre zgomot de pendula, se amestecau șoapte nedeslușite, cascade de râs strident, sălbatic și un glas ’’străinestrăine, fugi’’!

Am simțit atingerea dobermanului pe palma care nu a putut niciodată să-l mângâie…’’fugi și nu privi înapoi, fugi și nu încerca să pricepi, doar fugi!’’ Brusc, așa cum începuse, tot vuietul se opri și se așternu o liniște de început de lume, așa că am reușit să deschid ochii și să rotesc privirea în jur. Aceeasi casă, da, eram sigur de asta, însă era cumplit de goală, pustiită de viață, de culoare!

Sunt nebun deja!”, mi-am zis și am ieșit alergând! Râuri de sudoare rece mă inundau, alergam, alergam voind să fiu cât mai departe, să se întâmple, să se schimbe ceva din nou! În colțul străzii, un cerșetor zdrențuit așezat pe caldarâm, mi-a întins un pahar gol de cafea pe care încă se mai zărea imprimat cu alb pe fond roșu, simplu “Costa!” Știam brandul și chiar eram fidel cafelei lor, atunci când eram pe continent, dar… aici? Privindu-mă lung și cu un zâmbet abia mijit sub fața acoperită de o barbă deasă și clisoasă, rosti:

– Costă, străine…totul costă și totul trebuie plătit!

Instinctiv am adunat toate monezile din buzunar, lăsându-le să cadă în paharul nefericitului. A privit o clipă ca și cum ar fi putut număra piesele de metal, apoi, fără să-și ridice ochii, a întins mâna dreaptă arătându-mi poruncitor înspre parc!…Fugi…fuuuugi!

Tic… tac…tic… tac…

La capătul unei alei străjuite de rânduri de gard viu înalt, verde negru, o siluetă alerga spre mine! Un trup zvelt, înfășurat într-o pânză albă, cu un păr lung. negru și lucios aidoma dobermanului vorbitor, s-a oprit în fața mea:

-Te rog, ajută-mă…străine!

Doamne, și era doar o copilă, dar vocea…..

De undeva din imensitatea întunericului prăvălit peste noi, o pendulă bătea grav, cântărind miezul nopții.

Iulian Iacob,

Iulie 2020,Bristol

Un pact la apus de soare – Autor Daniela Mihăeș – Deep, voce Iulian Iacob (UK)

Comentează - cont Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *