În aceste clipe sfinte, patimi pentru săptămână,
Iisus Domnul se pogoară

printre oamenii smeriţi…
Sufletul,

le uşurează

când îi ţine strâns de mână, când le-arată Calea Dreaptă,

nu-i mai lasă rătăciţi.

Doamne,noi, Te-am aşteptat!

Ieri,

în spicele de grâu…

Te-om fi căutat amarnic printre gânduri înfricate,
desculţi prin nisipul mării sau în valuri reci de râu,
de nu ştim afla Păstorul

Ce ne cară El în spate?!


N-avem ochi pentru Acela Ce-i Stăpân pe-acest pământ
şi îngrijeşte turma oarbă

din sorgintea-i milenară
căci

iubirea pentru Dânsul

s-a pierdut mereu în vânt…
Cât mai poate fi iertată vina noastră cea plenară?


Ştim că suntem vinovaţi pentru tot ce-i omenesc…
Pentru ură, necredinţă, furt, minciună, nepăsare,
pentru frică, lene, moarte

şi păcatul strămoşesc,
dar

în Săptămâna Mare,

Te rugăm, ne dă… iertare!


Dă o ultimă speranţă crucilor ce ştiu să plângă

aşteptându-şi mântuirea…

Să le fie strai ceresc!
Vezi? Din ochi nu le cad lacrimi!

Sânge …

a început să curgă!
Doar aşa Te răsplătesc!

Neputinţa ăstor cruci e canon suprem, pedeapsă
pentru care îşi bat în suflet

cuie grele, răni urâte
iar

pe cel mai ascuţit

l-au înfipt adânc în coapsă…

Să-Ţi arate că le dor ale Tale suferinţe din iubire izvorâte!

Fă o ultimă încercare pentru neamul omenesc!
Ia dureri, păcate, vină,

clipele de fericire,
dă-le foc la colţ de lume

(unde ei Te prigonesc)…

Al lor vis îl fă credinţă, şi iubire,

înveşnicire!


Să renască din cenuşa morţilor ce-i sunt părinţi,
să recapete speranţa nemuririi, a învierii…

Ştii, Tu, bine!
Fă păcatul omenirii

un crin alb

în mâini de sfinţi…
Pune în orice cruce vie Adevărul Pur din Tine!

(10.04.2014)

Comentează - cont Facebook

Lasă un răspuns