Smaranda CAZAN-LIVESCU – VISE LA MAREA MOARTĂ (VERSURI)

SCRISOARE I

Ochi sub furtună de zei călători

Arcuiesc lacrimi și le îndeamnă

Până în colțul gurii unde, capcană,

Buzele tale aștept sa ma piardă

SCRISOARE II

Nu știu să îți spun vorbe noi.

Eu sînt aceeași lângă minele meu.

Locuim bine împreună.

Siguranța când arde o înlocuim amândoi

Bîjbîind întunericul pe muchiile sale.

Lumina ne face demni,

Știrile mă cutreieră o zi

Și în noapte

Dieta Bardot îmi închide apetitul

Plimbării sub învinse, neantice ploi.

Nu știu să îți spun vorbe noi.

Poate mîine.

COLIND TIMPURIU, VOUĂ

Ninge în vene, oare a bine?

Ninge cu tine peste alt timp…

Ninge ca-n poarta de altă dată

Ninge cu soare și cu alint.

Ninge devreme, și, vai, sălbatic

Ninge pe florile Mamei de ieri.

Voi lânga focuri, iar eu, aiurea,

Nu văd cum încă munții mei pier!

Ninge departe, ninge în mine,

Ninge’a tăcere peste cei lupi

Rana de-aseară strigă afară

Rob, către tine,

Ninsul meu trup.

Ninge în vene, oare a bine?

Ninge cu tine dinspre alt timp

Ninge ca’ n poarta de altădată

Ning către tine c’ un vechi alint …

AMURG

Vara s-a dus nu demult

Orgă de-aripi călătoare

și tu, iubitul meu…

Sângele-mi pare prea strâmt pentru trup,

O stea moare lung

Ca un strigăt de lup.

Amurgul plânge

în așteptare.

ULTIMA ORĂ

Aș fi dorit să ne privim ca pentru prima

Sau

Poate pentru ultima oară,

Adânc, în suflet.

Eu vioară și tu arcuș

Alunecând prin inima mea.

Aș fi dorit să mai auzi muzica,

Potop de stele

Din gândurile mele,

Pentru tine, pribeag.

Aș fi vrut să re citim șoaptele

Ne-spuse Cerului împreună.

Tu, un luceafar, eu

Luna nebună de dragoste.

Acum

Aș vrea să ne privim ca prima

Sau poate

ca ultima oară

Adînc, în suflet,

Eu vioară și tu arcuș

Alunecînd prin inima mea.

Nu departe, rănită,

Strigă o stea. Viața mea?

NU ÎNCĂ

Se spune că Sus, între culmile acelea de culoarea fildeșului
Asfințitul respiră visurile tinereții noastre
Îndepărtîndu-le.
Urme pierdute ale șoaptelor, uitate,
Se adună – degete înfipte sub nisipuri arse de soare.

Se spune că în vârste crescînd,
Urcăm mai aproape de Dumnezeu.

Mă rog pentru o cărare mai lungă
Cărțile mele, încă, fiindu-mi nescrise.

ÎN LOCUL MEU, FIULUI

Plec ca și cum

Dintr-un vechi drum

O piatră își lasă impregnată inima

Sub pași stratificați

De ere sentimentale.

Mîine, după ploaie

Stele vor arde în locul meu

Lutul unui găsit Dumnezeu.

Case vor împodobi dimineți

Oglindindu-mă în urmele tale.

Eu plec ca și cum

Citit de aer, într-o străfulgerare,

Un vechi, neuitat pergament dispare.

Și iată, aceasta-i înțelepciunea fiului !

ÎNTOARCERE

Amintirea copilăriei

În umbra genelor țese

Materie incandescentă – lacrima

Netrecătoare

Ca marea în spirala cochiliei,

La fel de curata ca sânul mamei

La fel de nebănuită

Ca respirația lunii

Pe somnul fiului meu.

Atâta liniște!

NAUFRAGIU DE NOIEMBRIE

Când către tine noaptea cu palma o aplec

Numai pe dune, iată, se face tot mai vară

Iar muntele de fildeș, cascadă, îmi strecoară

În șoaptă, la ureche

Grămezi de pulberi albe.

Acolo, între timpuri, stau Fetele Morgane

Descântece păgâne cu sunete liane

Ce-mi apără-n nesomnuri

Pierdutul labirint.

Se face tot mai vară pe dune,

Eu, vă mint.

NEVEROSIMIL, CU DRAGOSTE

Tânără,

Păream auzind roua înaintea zilei

Spre ocean,

Un bocet incendiator de tâmple,

Apoi tristul bunic

Și risipirea Bunei în lumini,

Inventarul nostru

Pirogravat pe vena timpului !

Malul, cu pietre cineva îmi hrănea;

Tânără, păream

Ca și cum lebede începeau

Albastru, spre ocean,

Strofa reversibilei tale iubiri

Cu neântoarcere continuă,

Oglinzi … tăcând.

GLISSANDO PRIN ISTORIA MEA

Cine sunt?

Sînt un praf stelar de sute de generaţii,

Greu de citit,

Scrisă în hieroglife

Suflate cu aurul strămoşilor mei.

Simt nedorminda noapte

Departe călătorind în sinele meu, ca dintru’nceput.

Încă aşteptînd dragostea

Ca pedeapsă pentru răstignirea visărilor,

Dimineața, singură!

Pe umărul meu stîng,

Umărul inimilor care au bătut în trecutele generaţii,

Săruturile tale din apuse vecii

Aprind stele în zi şi în noapte

Pentru totdeauna şi încă …

Hieroglife – viaţa mea şi a voastră!

VISE LA MAREA MOARTĂ

De saptamini chem scribii.

Vreau sa –ti darui

Cuvintele mele, de dragoste,

Tiparite pe degetele lor

Din lemn de chiparos.

Excelent intuneric cu fisuri

In care mesajele cotidiene se strecoara

Asemeni fetei mari prin virste inutile,

Obedienta ma aduce – amurg pur –

Catre sunetul inimii tale.

De saptamini inchei pact de lumina si intunecimi

Cu tine, planeta de tinar

Si semnez in lemn de chiparos

Prin toate poemele mele, nespuse.

DREAMS BY THE DEAD SEA

For weeks I have been calling scribes.

Engraved on their cypress wood fingers

I want to bestow

My words of love, to you.

Excellent darkness with crevices

Into which the daily messages skillfully sneak

Just like a spinster through useless ages,

Obedience brings me – pure twilight –

Towards your heart beat.

For weeks I’ve been trying to reach

A pact of light and darks

With you, the youth planet,

While signing on the cypress wood

With all my poems, unspoken, yet!

AMURG ȘI NOPȚI

Vara s-a dus nu demult

Orgă de-aripi călătoare

și tu, iubitul meu…

Sângele-mi pare prea strâmt pentru trup,

O stea moare lung

Ca un strigăt de lup.

Amurgul încă mă plânge în așteptare.

TWILIGHT AND NIGHTS

Summer’s not long gone

Organon of traveling wings

And you, my beloved…

The blood seems too tight for my body.

Like a wolf’s cry,

A star is shooting over the hills

The twilight still weeps

for my waiting.

NU ÎNCĂ

Se spune că Sus, între culmile acelea de culoarea fildeșului

Asfințitul respiră visurile tinereții noastre

Îndepărtîndu-le.

Urme pierdute ale șoaptelor, uitate,

Se adună – degete înfipte sub nisipuri arse de soare.

Se spune că în vârste crescînd,

Urcăm mai aproape de Dumnezeu.

Mă rog pentru o cărare mai lungă

Cărțile mele, încă, fiindu-mi nescrise.

NOT YET

It is said that

High, among those ivory hills

The dusk breathes our youth dreams

Away.

Lost tracks of forgotten whispers

Gather – fingers deepened in sun burnt sands.

It is said that the older we grow,

The closer to God we climb.

I pray for a longer path

As my books are not yet written.

TRĂDATE CUM STAU

(Poem dedicat tuturor fetelor si femeilor traficate din lume)

Noi inimi goale,

Vieți îngustate,

Sentimente în cădere,

Aparate de fotografiat

Și atât de mulți bărbați sub acoperire

Furând vieți,

Încă anonimi,

Scorburi vii fără încrederea noastră.

Trădate cum suntem,

Noi, femeile crucificate, devenim puternice și singure, împreună.

Pentru Numele lui Dumnezeu,

De ce?

BERTAYED AS THEY STAND

(Dedicated to all the girls and women who have suffered because of human trafficking)

New empty hearts

Just narrowed lives

Descending feelings

Cameras and

So many undercover men,

Stealing lives,

Still anonymous,

Hollow without our trust.

Betrayed as we stand,

We, crucified women, grow strong and lonely, together.

For God’s sake, Why?

FOREVER YOUNG

Your soft horizon,

as soft as my never uttered dreams

On the brim of lives,

Makes me feel tender and painless.

A new spring in the twigs

Of the southern magnolias

Mumbling what used to be perceived as

Happiness.

Forever young!

——————-

Smaranda CAZAN-LIVESCU

București

decembrie 2021

Comentează - cont Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *