Scrisoare pentru Moș Crăciun

Of, e așa de trist când ești nevoit să părăsești un loc de muncă! Vorba românului, nici aici nu am făcut mulți purici! E adevărat, deși e vorba de doar patru ani pot afirma că au fost intenși. Ani în care am cunoscut persoane noi și un timp când a trebuit să învăț o nouă limbă.
Am rămas înabisată în gândurile mele.
Azi e sâmbătă și ca de obicei la această oră sorb din cafeaua care acum mi se pare mai amară decât altădată. Afară plouă, la fel și în sufletul meu. Câteva lacrimi, de pe obraji, plonjează direct în ceașcă. Plof, plof! Măcar de ar vrea să ningă! Dansul fulgilor de nea mereu mi-au dat o senzație plăcută, de pace. Nu ninge!
Ce pot să fac? Mă întreb de una singură.
Nu pot sta cu mâinile în sân! Tot de la mine vine răspunsul.
Am luat o foaie și un pix. Trebuie să-i scriu lui Moș Crăciun!

Dragă Moș Crăciun,
Știu că nu mai sunt mică, dar aș vrea să-mi imaginez că stau pe genunchii tăi în timp ce-ți ascult vocea caldă și plină de înțelepciune. Mâinile tale ridoase de vremuri îmi mângâie obrajii. În ochii tăi văd intensitatea privirilor tale care mă poartă înapoi în anii trecuți deveniți apoi prezenți. Totul se întâmplă într-o clipă. Așa ești tu. Nu degeaba se spune că citești în inimile tuturor celor ce te invocă. Deși eu cred că suntem noi cei care pătrundem în inima ta pentru ca să ne regăsim, să ne vedem pe noi înșine.
E adevărat, niciodată nu ți-am scris vreo scrisoare. Nici atunci când eram mică pentru ați cere daruri. Cred că nici nu mă cunoști! În poveștile din Țara mea, pe vremea copilăriei mele, tu nu erai. La noi venea un verișor de-al tău mai îndepărtat. Se numea Moș Gerilă. Cu el mă cunoșteam, aveam încredere în el și în surprizele sale. În fiecare an se prezenta punctual și nu doar cu sacul plin cu nuci, mere și bomboane, dar și cu un brad încărcat și împodobit până și cu fulgi de zăpadă! Oh și câtă bucurie când primeam vreo pereche de mănuși, creioane colorate și foi pentru a desena, caiete și multe bomboane!
Pe vremea adolescenței nu ți-am cerut vreun amic sau celulare care oricum încă nu existau, iar mănușile mi le făcea mama din lâna oilor noastre pentru care munceam toată vara. Aveam, însă, multe întrebări, multe de ce-uri la care nu găseam răspuns. Unele întrebări la care nu am găsit încă vreo rezolvare au prins rădăcini.
Dragă Moș Crăciun știu că poți face multe și de aceea, pentru prima oară, îți cer ceva de care am mare-mare nevoie. Te rog, ajută-mă să-mi găsesc un nou loc de muncă!

Încet-încet am împăturit scrisoarea. Un surâs lejer mi-a iluminat chipul.

(Traducere din romanul „Il puzzle della mia viata”, de Iuliana Baciu)

Scriitoarea Iuliana Baciu este autoarea volumelor:

Il puzzle della mia viata„- volum scris în limba italiană

Părea o poveste” şi

Logodnici în lumină” care este cel mai recent volum al autoarei Iuliana Baciu, Italia

Comentează - cont Facebook

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Eduard Lupașcu: Ei

18 mai 2021