Trimite-mi albe porumbiţe…
Sanda Tulics–album Colț Stelar

Adună-mi plânsul
în țara unde nu se plânge;
Transformă-mi,
toate-apusurile în dimineți;
Acolo unde, soarele răsare
când e dezlegat de Tine-n ceruri,
purtând armură-n aur
și arămii peceți.
Trimite-mi albe porumbițe…
Să-mi poarte
înspre Tine plânsul…
Când norii-n ceață-se-odihnesc
şi leneviți de-atâta odihnire,
‘mi-astupă ale rugilor poteci.
Trimite roua să-mi sărute,
arșița sufletului înnorat;
O ploaie caldă spre iertare,
să fiu în ea spălat.
Să nu apună soarele-n tristețe,
nici norii să nu se-odihnească;
Nici porumbițe-n albe zboruri,
să uite-a-mi duce ruga,
în patria cerească.

Șoapte

Sanda Tulics–album Splendori

Am prins cu flori de primăvară
tot ce-ai sădit-n inima mea,
să Ți le dau când voi ieși afară,
din iarna grea…
Și le păstrez în gândurile sfinte,
în lacrimi le-am udat;
În rugă proaspătă le țin în suflet
să nu se vestejească;
Așa m-ai învățat.
Afară-i iarnă, se-nvârtesc condorii.
La geam, am pus lalele, ghiocei,
să nu se vadă, simtă gerul,
să-mi cânte despre cer și primăvară,
albaștri brebenei.
Albine adună dulcele cu mine
să Te întâmpinăm când vei veni;
Să nu vorbim nimic de ger și ciumă,
să ne conduci în sfinte bucurii.

Autor: Sanda Tulics

Comentează - cont Facebook

Lasă un răspuns