Scrisoare despre lumina din interior şi sfârşitul lumii

Iubito, au început sub ochii noştri să adumbrească duminicile altora
eram aproape şi atât de departe de umbrele noastre eram
ca să sfidăm lumea aceasta plină de tăceri şi imperfecţiuni am decis să povestim în cuvânt
s-a făcut de ziuă am zis şi s-a lăsat cu margini de şoapte tăcerea
am luat soarele în piept şi ne-au rămas umbrele în urmă
am rămas drepţi mai drepţi decât amintirile încovoiate-n copilărie
de atunci ajung întotdeauna acolo unde îmi zboară gândul
astăzi mi-am încălzit mâinile între coapsele tale
astăzi mi-am odihnit palmele pe sânii tăi şi buzele pe pântecul tău tresărind.

(Mai ştii când ţi-am spus că la marginea clipei se simte mirosul de moarte şi gol?)

Aşa a fost, Iubito şi de atunci dorm liniştit în viaţa asta ştiind că toate religile lumii mă trimit în iad
mereu am văzut în ochii şi-n ţinuta femeii de lângă mine soarta ei
la naşterea mea am îmbrăcat haina demnităţii deşi stăteam ghemuit
iar lumina cuvântului mi-a fost cămaşă de zale toată viaţa avută
cu mintea şi cu inima pot vedea de atunci invizibilul zilnic
esenţialul e invizibil mereu pentru ochii orbi ai lumii mele
trecutul meu încearcă să-i spună prezentului că istoria de azi e cea mai simplă fotografie a clipei
viitorul însuşi poate fi o altă realitate am spus dacă apucăm să atingem nemurirea clipei
de atunci mi-am dat voie să fiu eu însumi şi viaa mea şi-a găsit singură calea de-atunci.

(Mai ştii când te-am provocat să fii bună ca Dumnezeu să nu se mai supere zilnic pe noi?)

Aşa a fost, Iubito când ţi-am spus că pentru ca să schimbi un singur om sau o lume întreagă trebuie doar să iubeşti
gândul mă hărţuieşte de atunci mereu şi mereu îmi hrăneşte cu visuri simţirea
imaginaţia mea n-a murit niciodată pentru că niciodată visele mele nu s-au mai stins
fiecare din noi luminează şi timpul şi viaţa şi spaţiul cuiva
unii când intră alţii când ies dar tu mi-ai înmiresmat cerul simţirii venind
în cutia poştală n-am găsit nici astăzi iubirea promisă
de atunci ştiu că nu contează anii din viaţa noastră ci numai viaţa din anii noştri.

Autor: Romeo Ioan Rosiianu, Baia Mare

Comentează - cont Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Eduard Lupașcu: Ei

18 mai 2021