Prinţul poeziei Labiş
 
Soarele e plin de sânge
Ca o mână criminală.
Printre nori o rază plânge
Jertfa de odinioară.
Pe potecile umbrite
Şerpuind prin mărăcini
Călător pornesc în minte
Prin pădurea din Mălini.
Haitele de gând ca lupii
Mă-ncolţesc într-o poiană
Şi în rătăcirea minţii
Mi te întrupezi sub geană.
Stăm de vorbă la lumina
Unei candele de crin.
Noaptea işi întinde lâna
Prin pădurile de pin.
De prin tufe-abia foşneşte
Pas mirat de căprioare.
Ca o ploaie se porneşte
Horă caldă de fecioare.
Au venit să vadă prinţul
Ce s-a’ntors strivit de dor
Unde îşi lăsase gândul
Rastignit. Lângă pripor.
Pleoapele-mi se zbat a plânge
Mintea se-mpăienjeneşte
Hora de fecioare curge
Doar Luceafărul clipeşte.
 
Comentează - cont Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *