Oftat după oftat

Anotimp fără vină

 

Atât de singur, suflete,
Și-atât de zbuciumat –
Plămadă-a toamnei vitrege,
Oftat după oftat…

Atât de singur, suflete,
Și-atâta de-întristat –
Copil, crescut de vânturi,
Oftat după oftat…

Atât de singur, suflete,
Și-atât de – înstrăinat –
A iernii viitură,
Oftat după oftat…

Atât de singur, suflete,
Și-atât de neîmpăcat –
Respiri a primăvară,
Oftat după oftat…

 

Plânge – mă, toamnă,
Sunt lacrima ta,
Arfa ta mută.

Plânge – mă, toamnă,
Sunt rană și leac,
Patimă surdă.

Cerne-mă, toamnă,
Sunt labirint
Între ploaie și tină.

Plânge-mă, toamnă,
Pierdut legământ,
Anotimp fără vină

 

Autor: Otilia Rour, Germania

Comentează - cont Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cugetări

11 martie 2020