Lasciv

Ți-aud pașii în preajmă, dar nu te văd,
în jur e întuneric și fum de țigară îmi inundă nările;
o muzică lascivă și sacadată se aude în aer
cântată în surdină și mi te simt mișcându-te pe ritmul ei.
Mă mișc și eu cu tine, în pas ușor, căci muzica mă înfioară.
O lume decadentă mi se așterne la picioare,
iar carnea nudă visează plăceri fără rușine,
și o cuprind cu brațele deschise;
buze fierbinți sărută ușor pielea tremurândă
și zbor cu tine pătrunzându-mă adânc de fericire.
Iubesc din nou ființa ta și nu se cade să port dorul în pântec
până la o nouă regăsire a ta.
Rămâi! Dansează din nou cu mine în întuneric
până când lumina ne va învălui pe amândoi.
Nu mai e mult și vom fi liberi să ne trăim respirațiile.

Brâncuși… Eu

Mă simt un Brăncuși cu daltele frânte,
Ciocane tocite și bancul de lucru murdar și ostil,
O piatră ce zace în colț, pe podeaua albită
Și colb peste tot, chiar și negru-i albit.
Mă simt fără vlagă, Brâncuși muritorul,
Ostenit de creație, amar și stingher,
Timid și ursuz, privind universul
Cu ochii săi mici, cu părul lui alb și-n suflet absent.
Mă simt un Brâncuși uitat de timp și de oameni,
Cu capul plecat, neștiind de iubire,
Tot visând la trecut glorios, infinit și pustie tăcere,
Cu-n sărut absent de Mării efemere, uitate și ele de timp.
Simt nimic cu-ale mele creații lipsite de har,
Un Brâncuși mic, prea infirm ca să treacă hotarul
Puterii și vieții, cu carnea prea moale, cu oase farâme.
Un Brâncuși al nimicului, pustiit, ruginit.

Un moment, te rog!

Un moment, te rog,
dă-mi un ragaz să trag pătura peste mine
ca sa te pot asculta. Tremur de atâta așteptare
și ochii tăi limpezi își caută sprijinul în fundul ceștii de ceai.
Am sa te ascult până la capătul veacului,
asta dacă nu cumva povestea se va termina înainte,
caz în care mă voi retrage la un somn de frumusețe.
Zâmbești? Continuă! Urechile mele îți aparțin
și să nu te superi dacă voi ațipi din când în când,
semn că m-a răpus oboseala…
Nu te opri! Voi visa povestea ta în somn și jur să nu fiu personaj în ea,
nu te cunosc de-ajuns ca să accept să-ți apar în vise
fie chiar și pentru o singură privire.
Te ascult! Du-mă și întoarce-mă,
am să te ajut să desfaci fire în multe alte fire,
am să te ajut să le faci ghem și am să râd cu tine
între două momente de închis ochii.
Urechile-mi sunt deschise pentru a te asculta mereu, fără tăgadă.
Povestea mea nu are importanță, deocamdată.
Aștept finalul poveștii tale ca să înteleg cât de picante îmi vor fi zilele,
cum am să te înțeleg de acum încolo și câți pași voi pierde între timp.
Între două înțelesuri vor fi zâmbete, între două zâmbete vom fi noi.
Nu te sinchisi de mine și de mârâielile mele,
poate vor fi și astea bune la ceva.
Nu sunt mofturoasă, mănânc tot și beau doar apă,
mă îmbrac comod și merg oricăt dorești,
cu condiția să mă ții de mână și să mă ghidezi.
Și te rog să ai răbdare. Nu te grăbi oricât de multe minute vor trece.
Eu sunt aici să te ascult, asculta-mă și tu.
Iar la final alegi să pleci sau să rămâi,
sunt început de drum sau final,
sau poate doar o haltă în trecerea trenului.

Exercițiu de onestitate

Mă întind între mine și mine
Cuprinzând chipul diform al atingerii false.
Mă inspir din pietre care susțin temple de nisip
Pe maluri de mare acoperite de sângele incolor al apei
Și nu există nimic care să mă țină la suprafață.
Mă apropii de oglindă și îmi schimonosesc fața
Ca să mă descopăr pe mine, din nou și din nou,
Poate căutând să găsesc o altă forma a mea.

Sunt o egoistă a colii albe de hârtie;
Nici liniile nu pot fi trasate în prezența mea, deși ea le cere.
Îmi țin sentimentele într-un haos ordonat,
Departe de vulnerabilitățile lumii,
Uneori chiar și departe de mine.
Sunt o femeie împlinită doar pe jumătate,
Cealaltă jumătate fiind a minciunii subiective,
Cea pe care refuz să o văd până când…
Până când sunt nevoită să o văd;
Și-atunci trebuie să văd tot și să lupt cu acceptarea mea,
O nouă formă plină de coșuri pe față, târziu adolescentă și visătoare –
Un soi de băiețoi devenit femeie înainte de vreme –
Subjugată de formele prea mari ale corpului
Pe care e dornică să le ascundă prin poziâia eronată a corpului.

Am aceeași temă de viață ca totdeauna: orgoliul și mândria,
Înțelese corect atâta timp cât nu devin vulnerabilă în fața greșelilor mele;
Analizez totul doar așa cum am învățat să trăiesc.
Și trăiesc mințindu-mă că voi avea un viitor pe hârtia albă,
Trasând linii și contururi continuu
Între mine și pânza pe care voi desena nori și ape
Cu penița, stiloul sau pensula,
Prea oarbă să văd că talentul meu e dincolo de mine
Și mi-e străin.

Departe

Suntem aproape, dar între noi
Sunt mii de stele, sunt mii de sori;
Mii de oceane de întuneric
Ce țin mii de găuri negre să absoarbă lumi.
Mai e timp până să ne consume: tu nesingur,
Eu la fel de singură ca steaua cea mai neștiută din univers.
Și a trecut atâta timp
Cât i-a luat Pământului să-și urmeze
Drumul prin cosmos.
Oare căt va mai trece până când departarea
Va fi definitivă?

TOTUL

când totul e pustiu în mine caut răsăritul;
îl caut cu frenezie până când luna îmi intră în ochi
și nu mai văd decât stelele de deasupra mea
și umbrele trecutului ce încă bântuie bucăți din mine.
umblu descultă pe plaja de cioburi,
umblu ca să las urmele trecerii mele prin viețile altora;
sângele meu se usucă și dispare ca o picătură de apă,
nu mai rămâne decât memoria trecerii mele
și o mireasmă trecută de floare vestedă, îngălbenită de vreme.
lumea mea e totul, dar eu nu sunt totul pentru ea,
viciul meu se numește trecut și e pierdut undeva
între un apus și un răsărit întârziat.

datorez totului meu totul, nașterea și moartea sângelui meu,
pierderea și regăsirea suflării mele,
amăgirea unei vieți lipsite de conținut și un “rămas bun!”.
nu îmi mai ești decăt un “adio!” spus cuiva la întâmplare.

tu nu răni pe nimeni în trecerea ta prin alte vieți,
căci ele te vor urma.
tu nu vrei decât o clipa din ființa lor,
cea care aduce durere și lacrimi amare;
nu le arunca, le vei regreta când apusul va veni.
aștept răsăritul să vină ca să simt cum trece trecutul,
să pot uita totul meu așa cum m-a uitat și el.

Notă: Revista „Aspiraţii” mulţumeşte pentru re-publicarea articolului. 

Comentează - cont Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *