Nicholas DIMA – CONFLICTUL RUSO-UCRAINIAN LA CUMPĂNA ANILOR 2021-2022

Ucraina reprezintă pentru Rusia o mare dilemă; Rusia reprezintă pentru Ucraina un mare coşmar. În prezent, în estul Ucrainei se ciocnesc două ţări, dar şi două interese internaţionale diferite; două mentalităţi opuse şi două lumi incompatibile. Pe de o parte, lumea Occidental-Americană bazată pe interese materiale şi profit, dar din ce în ce mai ruptă de tradiţiile moral-creștine ale Europei. Pe de alta, nouă Rusie care se întoarce la vechile valori pravoslavnice şi la tradiţii agresive. Conflictul este agravat de expansiunea chineză la nivel global. Ce vrea fiecare dintre jucătorii geopolitici de pe tabla actuală de şah a lumii?

Federaţia Rusă, condusă în prezent în mod autocratic de Vladimir Puţin, urmăreşte în linii mari refacerea Rusiei ţariste. În acest scop, nouă Rusie se prevalează de vechea religie ortodoxă şi pe afinitatea de cultură şi limba dintre ruşi, ucrainieni şi beloruși şi urmăreşte să readucă cele trei naţiuni sub tutela ei.

Ca mentalitate, ruşii moştenesc tipul războinic nordic de la vikingi, tipul abuziv oriental de la mongoli, şi tipul blajin al slavilor autohtoni. Populaţia care a rezultat din această combinaţie genetică locuiește pe o imensitate spaţială care se întinde de la St. Petersburg până la Vladivostock şi din peninsula Kola până în munţii Caucaz. Majoritatea locuitorilor federaţiei ruse sunt slavi, dar în mijlocul şi la periferia lor conviețuiesc mai multe minorităţi etnice, rasiale şi releigioase. Unele minorităţi sunt pe punctual de a fi asimilate, dar altele îşi cer independența. Pentru a stăpâni imensul ei spaţiu cucerit în evul mediu, dar anacronic în lumea de azi, Moscova trebue să controleze atât minorităţile interne cât şi ţările vecine. Şi dacă Belorusia îi este mică, supusă şi aliata, Ucraina îi creează probleme.

Rusia nu va accepta că Ucraina să fie cooptata în Uniunea Europeană şi cu atât mai puţin în alianţă Nord Atlantică. Pentru Kremlin aşa ceva ar fi o provocare la război –  casus beli. Şi totuşi Ucraina încearcă să iasă de sub tutela Moscovei şi să se apropie de occident. Şi de aici încep complicaţiile. În estul Ucrainei şi în Crimea locuiesc foarte mulţi etnici ruşi care preferă probabil Rusia.

În 1991 când Uniunea Sovietică s-a dezintegrat nimeni nu i-a întrebat pe ruşii din Ucraina ce preferinţe au şi din ce ţara vor să facă parte. În urma protocolului semnat la Minsk, Ucraina a cedat Rusiei aresenalul nuclear aflat pe teritoriul ei şi în schimb Moscova a recunoscut official frontierele şi integritatea Ucrainiei. În 2014 însă Rusia a anexat Crimea şi a instigat regiunile Lugansk şi Donetsk din bazinul Dombas să-şi declare autonomia. Cele două regiuni din estul Ucrainei sunt locuite în mare măsură de etnici ruşi şi sunt foarte importante din punct de vedere economic şi strategic. Pierdera Crimeei a declanşat ostilitatea Ucrainei şi opoziţia occidentului. Acum, Ucraina urmăreşte să-şi recupereze teritoriul, dar Rusia o ţine sub ameninţarea unei agresiuni care ar putea să o coste şi alte pierderi.

Conflictul actual din estul Ucrainei este deocamdată local, dar se poate extinde oricând. Între timp, Ucraina a început să primească ajutoare şi încurajări din Occident, deşi America şi NATO nu s-au angajat să intervină militar. Occidentul doreşte să atragă Ucraina de partea sa fără să rişte un război care ar putea ameninţa echilibrul geopolitic mondial. Rusia înţelege jocul occidentului şi a ieşit la atac. Şi are şi motive! În circa 20-30 de ani, populaţia nerusa şi în special cea musulmană din actuala federaţie va continua să se înmulţească în timp ce etnicii ruşi sunt în declin demografic. Cecenia şi alte mici naţiuni mululmane din Caucaz sunt deja gata să-şi revendice independența. Moscova trebue să acţioneze înainte de a fi prea târziu. În acelaşi timp, Ucraina se înarmează şi în viitor, după ce Putin se va retrage, nu se ştie ce atitudine vor adopta următorii lideri din Kremlin.

După anexarea Crimeei de către Rusia în 2014 în jurul Ucrainei s-a declanşat o atmosferă de neîncredere şi de conflict iminent sau potenţial. Statele Unite au trimis nave militare în Marea Neagră în apropierea Crimeei. NATO şi-a întărit flancul estic. Rusia considera aceste măsuri drept provocări şi a trecut la contra măsuri. Moscova a remilitarizat Crimea şi a conectat-o cu restul Rusiei printr-un pod nou peste strâmtoarea Kerch. Şi pentru a contracara prezenta Americană în Marea Neagră, Rusia a adus nave de război din Marea Caspică prin canalul Volga Don.

Situaţia prezentă la graniţa Ruso-Ucrainiană este încordată şi riscantă. Ucraina se poate opune Rusiei în cazul unui conflict major, dar nu are nici o şansă de izbândă. Rusia poate învinge, dar riscurile economice şi politice sunt mari şi imprevizibile. Se pare că în conjunctura actuală Rusia ştie ce poate, şi într-adevăr încă mai poate, dar nu ştie exact ce vrea. Să destabilizeze Ucraina, să o dezmembreze, ori să o reanexeze? Ucraina la rândul ei ştie ce vrea; să devină membră a Europei, dar nu poate din cauza Rusiei. Personal, cred că actuala criză va fi depăşită fără consecinţe grave pentru că nimeni nu e dispus să-şi asume riscul unui mare război. Şi totuşi, evenimentele pot scăpa de sub control. Tensiunea actuală este deasemenea agravata de provocările Belorusiei la frontiera cu Polonia şi de reapropierea politica, economică şi militară dintre Rusia şi China. În asemenea condiţii, un mic conflict local se poate transforma într-o mare catastrofă. Nu cred că se va întâmpla de data aceasta, dar în 10-15 ani va fi probabil inevitabilă.

PS: Pentru România conflictul Ruso-Ucrainian are o importanţă deosebită pentru că Kievul deţine vechile provincii româneşti Bucovina de nord, Herţa şi Bugeacul de la gurile Dunării.

———–——–———-

Prof. Dr. Nicholas DIMA

Geograf şi fost analist la Vocea Americii

Tucson, Arizona, USA

Decembrie 2021

Comentează - cont Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *