M-am trezit așa, fără să știu, cu ceva lipsă în mine!
Nu, nu știam ce-mi lipsește, doar…simțeam lipsa.
Mă învățasem așa, eu și lipsa mea geamănă
Eram… nedespărțiți! Chiar vorbeam uneori cu ea,
Așa cum îi vorbești unui străin!
Uitasem cum e să fii întreg
Și nici nu-mi mai păsa!
A fost o vreme, înainte, când am mers la doctori, pe la babe ghicitoare. „Fără leac,” mi-au zis toți! “Fără leac…!”
Așa că, am rămas și m-am învățat cu ea, da!
Din când în când mai găsesc bucăți din alți oameni și încerc să le potrivesc pe lipsa mea…încerc!
Dar, ori sunt prea mari și nu mă îndur să ciuntesc din ele, ori sunt prea mici…
Lipsa mea, geamănă, n-are altă pereche, nu!
Poate doar eu sunt perechea ei, poate!
M-am obișnuit cu ea și o port peste tot, mândru că nu sunt întreg!

neîntregul

Bristol, Iulie 2020

Voce și versuri Iulian Iacob – Bristol, UK

Comentează - cont Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *