În iarna lui 2013, dintr-o anume trăire şi sentimente profunde, luau naştere, cu stângăcie, următoarele versuri.
Niciodată nu am fost mândră de ceea ce am scris, fapt care a stins, de-a lungul anilor, această pasiune. Dar când poetul Dan Lucian Corb a dat o altă formă acestor versuri, în suflet a renăscut speranţa, că încă se mai poate şi nu este totul pierdut. ?

Nu m-am gândit că această surpriză va aduce o nouă motivaţie în viaţa mea. Poate că, într-adevăr, nu este totul pierdut, iar licăririrea care a luminat, cândva, staulul inimii mele, încă mai pâlpâie, prin colţurile sufletului meu,  „la aducerile aminte”, din  cea mai frumoasă perioadă care a existat candva.

Mulţumiri şi recunoştinţă, poetului Dan Lucian Corb

L. G. Janik

LA IESLEA TA


Părinte-al îndurării mele,
La ieslea Fiului iubit,
M-ajută să mă spăl de rele
Şi să mă-nchin cu duh smerit.


În faţa mea, drumuri prea multe,
M-au rătăcit în urma lor
Şi cărărui negre şi slute
Mi-au fost un ţel înşelător.


Adeseori pe drumul vieţii
Să-mpart iubire n-am ştiut
Şi nici cu spiritul dreptăţii
să merg alături, nu am vrut.


De-a Ta iubire minunată,
În multe rânduri am uitat.
Acum Te rog, mă iartă, Tată
Şi curăţă-mă de păcat.
 
La ieslea Ta cu umilinţă,
O, Prunc venit din Înălţimi
Îmi plec genunchii cu căinţă
Să mă ridici din adâncimi.


Prin Fiul Sfânt venit în lume
Tu te-ai lăsat descoperit.
Să-Ţi chemi copii Tăi pe nume,
Pe Fiu-Ţi drag, Tu L-ai jertfit.


Iar în această noapte sfântă.
Când îngerii din cer vestesc,
Întreaga omenire-Ţi cântă,
Căci s-a născut Fiul Ceresc.


Veniţi să ridicăm altare
Şi inima în dar să-I dăm.
În noaptea – aceasta de salvare
Cu mic şi mare ne-nchinăm.

Comentează - cont Facebook

Lasă un răspuns