George ROCA – PRELEGERE LA O LANSARE DE CARTE: CRISTINA HOROTAN: „DI+AGNOSTICA”

Distinşi prieteni,

Astăzi se desfăşoară la Sibiu un eveniment de cultură – o lansare de carte a unei poete debutante – înconjurată de personalităţi literare şi de un public de valoare. M-aş bucura nespus să fiu şi eu acolo, într-un colţişor de sală, dar distanța şi pandemia nu permit acest lucru. De aceea îi mulţumesc distinsei doamne profesor, Anca Sirghie, pentru transmiterea acestui mesaj.

„Că nu e om să nu fi scris o poezie, măcar odată, doar odată-n viaţa lui…” sunt nemuritoarele versuri dintr-un celebru şi romantic şlagăr, unde muzica este semnată de Nicolae Kirculescu, iar frumoasele versuri de Aurel Felea… Un cântec care deseori a fost   fredonat de mulţi români. Versurile par să fie actuale şi să-i inspire pe toţi iubitorii de frumos şi literatură să scrie o poezie, sau să producă un mănunchi de versuri prin care să îşi exprime simţămintele, durerile sau bucuria. Poezia a fost, este şi va fi veşnic necesară pentru purificarea sufletului, pentru încântarea inimilor celor care o citesc, sau o dezvăluie!

O felicit pe poeta Cristina Horotan pentru ducerea la bun sfârşit a acestui proiect. Totul a început în urmă cu un an, respectiv la începutul lunii decembrie 2020, când am primit „spre vedere”, prin e-mail, o poezie numită „Mielul de sacrificiu”. M-am gândit, înainte de-a o citi, că o fi vreo poezie religioasă, dedicate sărbătorilor de Crăciun. M-a frapat încă de la prima strofă:

„Când e nevoie de schimbare și presiunea socială 

Scandează of-ul sus și tare, pe cine bagi la-naintare? 

La-naintare-s băgați mieii, ce n-au voința să adere 

La combinații de culise, ori la comploturile mizere.” 

Citind-o pe îndelete mi-am dat seama că este un mesaj al sufletului, o poezie zbuciumată, un mesaj-simbol (politic chiar…) către această lume care pare din ce în ce mai întunecată… Mi-a plăcut şi am întrebat autoarea dacă îmi permite să o public. A fost de acord şi mai apoi au urmate şi alte poezii… unele scrise în grabă, cu mesaje dure, precum nişte spini, altele mai line precum petalele de flori. Şi uite aşa s-a ajuns la o carte… unde sunte prezente – după cum scrie şi pe coperta – 101 poezii! De ce 101… Pentru că 100 era un număr rotund… 101 dă speranţe de viitor. Adică va mai apărea (cred!) un volum, sau mai multe. Principalul fapt este ca poeta are har şi dar de la Dumnezeu, că îi place să scrie şi să se exprime în scris… Ca deh, „Verba volant, Scripta Manent”… spunea într-o prelegere de-a sa senatorul roman Caius Titus. Consider că a avut mare dreptate, fapt pentru care proverbul a supravieţuit peste 2.000 ani… Scripta Manent! Din toate bogăţiile acumulate pe parcursul vieţii atât rămân după noi: copiii şi scrierile. Pentru a deveni nemuritor cine n-are copii să se apuce de scris, iar cine nu ştie să scrie să facă copii!!!

„E uşor a scrie versuri, când nimic nu ai a spune”, spunea marele Eminescu în poezia „Criticilor mei”. Corect, consider… dar autoarea noastră are foarte multe de spus, de transmis, cu coerentă, atât celor malefici cât şi celor dragi: familie, copii, prieteni…

„Di+Agnostica”, este o carte scrisă cu tristeţi şi bucurii, cu sufletul, cu inima, deseori cu lacrimi. Căci bine zicea marele Arghezi; „Din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseţi şi prețuri noi.”. Eu aș substitui cuvântul ”prețuri” cu „versuri”. Ar suna mai bine:  „Din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseţi şi versuri noi.” – epitaf, care se găseşte dăltuit pe lespedea mormântului său din București de la casa sa, denumită cu drag, „Mărţişor”. La fel, poeta Cristina Horotan şi-a exprimat trăirile şi necazurile în versuri care atrag interesul cititorului, îl pune pe gânduri, împingându-l spre meditaţie profundă. Dansa a evadat deseori din viaţa cotidiană şi s-a izolat în universul de cristal al poeziei… unde şi-a purificat sufletul, şi-a ars necazurile şi zbuciumul sufletesc. Mulţi poeţi încep să scrie versuri dintr-o durere interioară, dintr-o dorinţă de-a se elibera. Cred că plânsul şi poezia sunt deseori strâns legate între ele. Duc spre purificare. Am scris şi eu în urmă cu câţiva ani o poezie legată de acest subiect:

Evadarea

Mi-a ieşit în cale copilăria

Dar a trecut pe lângă mine

De parcă nu aş fi avut-o niciodată.

Mulţi oameni m-au ocolit

Fără să îmi dea bună ziua.

M-am refugiat la rude,

Dar mi-au întors spatele.

Am cerut ajutor prietenilor,

Dar s-au făcut că nu mă cunosc.

Am încercat să mă apropii de tine,

Dar ai fugit,

Lăsându-mă şi mai însingurat.

Când m-am întâlnit cu poezia

Aceasta mi-a deschis larg braţele

Şi m-a mângâiat pe creştet!

Doresc poetei Cristina Horotan, multe bucurii, succes şi multe poezii publicate… și desigur aprecierile publicului cititor, iar celor prezenţi la acest eveniment literar  „Sărbători fericite” – un Crăciun minunat plin de surprize şi cadouri frumoase, iar Noul An 2022 să vă aducă sănătate, realizări şi prosperitate. Să ne citim de bine!

Cu preţuire,

George Roca

Sydney, Australia

22.12.2021

Comentează - cont Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.