Aspiraţii

Învierea Ta, Hristoase, îmi tulbură înţelesul,
de-atâta lumină orbirea mea creşte şi mă doboară:

cum să mă bucur în trupul acesta de sare
cum să mă bucur cu sufletul acesta ce coboară iadului…

eu sunt tâlharul… am luat ca un fur nepăsării curajul
şi l-am purtat cu trufie drept cale, credeam că eu, omul,
sunt veşnic pentru că sunt stăpânul secundei…

că pământului îi sunt rege şi că pot cu putere
să aflu, să-nving orice mistere şi… vai,
eu sunt tâlharul şi ce-am păstrat din furat?

sunt stăpânul amăgirii, sunt proprietarul durerii
şi mă mir cum de ţărâna atât m-a mai răbdat… – amarul
Doamne, mi-e
că port măşti, straturi-straturi de măşti, trupul meu

aprinde-mi lumina, înviază-mă, Ţie nu-ţi este greu…

dac-am fost cel ce-ţi cere o minune, mută-mă-n cel ce
credea

iar dacă sunt cumva şi… smerit, nu mă recunosc în cel smerit
ia-mă cu Tine, Iisuse, în rai
să pierd tot ce-am furat, întreg rău habarul
recunoaşte-mă, Hristoase, eu sunt tâlharul…