Fidelitate

   Fiecare locuitor al satului italian Luco di Mugello cunoaște povestea credinciosului Fido ”cel mai fidel câine care a trăit cândva.” Fido era câinele lui Alfonso Soritane care pleca în fiecare zi cu autobuzul la lucru din Luco di Mugello și se întorcea seara. Câinele alerga seară de seară la stație pentru a-ți întâmpina stăpânul. Într-o zi însă câinele aștepta în zadar, Soritani nu s-a întors acasă. El murise la locul lui de muncă, Fido aștepta descumpănit în stație. Apoi alerga acasă pentru prima oară fără stăpânul său. Această scena emoțională se repetă zilnic timp de 17 ani până când Fido, bătrân și slab se prăbuși. Copiii îl găsiră mort pe strada ce ducea la stația de autobuz.

   Locuitorii din Luco di Mugello au răspltit pe animal pentru fidelitatea sa. Ei au înălțat un monument din piatră în fața primăriei, un monument al fidelității. 

(Magazin 12 febr. 1972)

Tot aici amintim și:

  – Povestea câinelui Hachiko

  – Poveste câinilor Balto și Togo

  – Povestea câinelui Bobby

  – Povestea lui Bobbie – câinele minune

 

Învazia greierilor

   Milioane de greieri venite în valuri succesive, au invadat pur și simplu orășelul brazilian Cachoieirinha, din apropiere de Recife. Timp de o săptă,mână, la fiecare lăsare a serii, greierii se abăteau asupra orașului.  Locuitorii, refugiați de urgență în case, cu geamurile și ușile închise, priveau cu groazp la miile de insecte care luau cu asalt fiecare crăpătură, încercând cu disperare să intre în interiorul locuințelor. Orașul Altinho, aflat la o depărtare de 150 km. a avut aceeași soartă. ”Jornal do Brasil” care a transmis știrea menționna că, pagubele pricinuite de liniștitele insecte au fost mult mai mari decât s-ar crede. Viața celor două orașe a fost dezorganizată pentru câteva zile. Alimentarea populației a fost redusă la jumătate, multe brutării,măcelării și magazine alimentare fiind nevoite să tragă obloanele. Circulația pe străzi a fost practic paralizată, stratul de insecte moarte dovedindu-se a fi mai alunecos decât poleiul. Timp de patru zile, în fiecare dimineață, zeci de camioane îndepărtau mormanele de insecte moarte.”

   ”După trecerea pericolului – scrie ziarul brazilian – mulți dintre locuitori celor două orașe trăiau încă cu impresia viyionarii unui film de groază”

(România Liberă nr. 8405 din 31 oct. 1971)

Hipopotamul milos

   În lumea animală vecinii nu se prea bagă în seamă. Singura excepție o fac atunci când un animal este pentru vreunul din vecinii săi ”mijloc de trai”. De aceea este cu atât mai neobișnuită o recentă întâmplare la care a fost martori un zoolog în Parcul național din Republica Sud – Africană. 

   Era o zi toridă. O turmă de Antilope se apropiase de un râuleț să se adape. Abia se aplecaseră însă asupra apei, când din râuleț s-a năpostit asupra firavelor animale un crocodil. Într-o clipită, una din antilope a fost înșfăcată de fălcile puternice ale monstrului. Și ar fi avut un sfârșit tragic în clipele următoare, dacă nu i-ar fi sărit în ajutor un…hipopotam care până atunci dormise în apă. Acesta s-a năpustit spre locul tragicei întâmplări scoțând sunete amețitoare. Simțindu-l crocodilul a renunțat să înfrunte un adversar atât de puternic și a preferat să se facă nevăzut în apa tulbure.

   Cele ce au urmat par de necrezut. Cu o demânare și delicatețe surprinzătoare pentru proporțiile sale, hipopotamul a împins ușor antilopa cu nasul cât mai departe de apă. Apo a privit amenințător în jur – dorind parc să sperie pe eventualii noii dușmani ai animalului rănit – și a început să-i lingă rănile. Din enfericire, însă, ajutorul venise prea târziu. După o jumătate de oră, din cauya șocului și a pierderii sângelui, antilopa s-a stins. Dar hipopotamul a mai rămas circa un sfert de oră lângă mica antilopă păzind-o de păsările care, simțind cadavrul, se și apropiaseră să-l sfâșie. Când însă n-a mai putut suporta razele necruțătoare ale soarelui, hipopotamul s-a retras mâhnit în apă.

   Zoologul sub ale cărui priviri îngrozite s/a desfășurat impresionanta scenă, caracterizează întâmplarea drept un caz săpecific de manifestare a milei, lucru extrem de rar în lumea animală. 

(Veac Nou 24 martie 1972)

Comentează - cont Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Accente

15 martie 2020

%d blogeri au apreciat: