Aspiraţii

Ne pui la greaua încercare, Doamne,
o merităm cu vârf și îndesat,
de la Piroane ni se trage totul,
nu ne-am smerit, ci doar Te-am înjurat.
Noi de la Facere, păcate-am tot făcut,
nu am avut hodină, nici popas
și-am întinat lucrarea Ta de lut,
și-adesea noi Ți-am chicotit în nas.
Am tot păcătuit cu ființa toată,
Ți-am alungat aromele de mir
și clipă după clipă mai spurcată,
n-am mai gustat din sacrul Tău potir.
Noi merităm chiar tot ce ni se-ntâmplă,
păcatul ne e încă un aliat de soi,
degeaba ducem mâinile la tâmplă,
sperând că ești Salvare pentru noi.
Ne-ai arătat mereu care e Calea,
Credința, Dragostea, Curajul,
dar până nu ne ne-ncearcă Jalea,
noi nu putem vedea că Adevăru-i gajul.
Suntem plăpânzi ca firul sur de iarbă,
ce-n foc așteaptă să fie aruncată,
dar mândri, ne șoptim în barbă,
că doară noi avem o cheie fermecată.
Acum ne zace trupul prin spital,
Iar unii zac făcuți tot una cu pustia,
ne dor rău lacrimile scurse în pocal,
din care ne bem fierea și prostia.
Ne iartă, Doamne-n cel din urmă ceas,
oprește peste noi pe drept urgia,
adu-ne Bunătatea ce-a rămas
și iartă-ne din nou, toată mândria!
Ai grijă, Doamne, de-ai noștri frați,
de mame, de bunici și de copii,
noi, cei rămași de Tine agățați,
Te așteptăm, iar, Doamne, ca să vii!…