fiindcă m-au numit diaspora și mă cuprinse frigul

am luat flaneaua mamei
ziua de duminică
poza tatei și
binecuvântarea de la botez

dintr-o dată
m-am trezit
pe un peron
plin de oameni gri
și tăcuți
înconjurați de alarme
și-n ordine
de uniformele soldaților triști

ne-au împins
cu ură în trenul
evreilor deportați
numarându-ne
ca pe vite
și îmi era fig și frică
că-mi voi uita numele

am fugit la ai mei
cei duși pe deal
le-am îmbrățișat crucile
i-am întrebat
dacă mă recunosc
dacă mă mai țin minte
și de-a cui sunt…

tu ești a Vrîncioaiei
a Vitoriei Lipan
a lui Moromete
tu ești a lui Darie

Autor: Daniela Mihăieș-Deep

Comentează - cont Facebook

Lasă un răspuns