Dacă mă iubeşti….
Nu mă pedepsi cu tăcerea ta…
Şi nu-ţi mai plânge în pumni!
Chipul tău se va ofili precum azaleea
În deşertul pustiit
De dor….
Merit eu această pedeapsă?!
Deschide ferestrele larg
Şi priveşte dincolo de sufletul tău,
Pe cerul meu
Şi vei vedea soarele…
E inima mea!
Iar dincolo de norii tristeţilor tale
Se află atâtea stele…
În ele mai licăresc speranţele!
Dacă mă iubeşti
Nu mă pedepsi cu tăcerea ta…
E ca o ploaie rece
Care-mi picură pe gânduri,
Pe suflet….
E atât de rece
Că îmi ingheaţă orice privire
Şi îmi curge prin vene
Ca otrava….
Dacă mă iubeşti Tu
Şi eu te voi tăcea
Cu imbraţişarea primăverilor
Care se nasc din dorinţele iernii
Sub zăpezile poverilor
Ce se topesc
Sub o haină a Timpului…
Iubeşte-mi Soarele…
Inima mea de pe cerul tău!

Autor: Gheorghe Obogeanu

Comentează - cont Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Poezii de Otilia Rour

24 februarie 2020