Tu, Românie sfântă, jertfită-ai fost milenii,
Trecând prin mari prăpăduri, vitează-ai rezistat:
Dezastre-ngrozitoare, de-a lungurile vremii,
Tu le-ai învins eroic; mai sus te-ai înălțat!

A fost destinul sorții să stai la grea răscruce,
Barajul Europei ades ai devenit:
Barbarii răi ai lumii n-au reușit s-apuce
Să iasă vii din tine. Pe toți i-ai nimicit!

Sosit-a iarăși clipa să fii greu încercată
Și iar ne dai alarma să fim în jurul tău.
Precum întotdeauna, mulți vor veni îndată…
Și, totuși, câțiva – alții – trădează și-ți fac rău.

Ei tot români, cu jenă, abia se recomandă,
Dar mari averi din tine fățiș ți le-au prădat.
Aceștia-s vânzătorii slujind străinii-n bandă.
În loc să-ți deplângi soarta, distruge-i imediat!

Speranța nu-i pierdută: știm să-nfruntăm destinul:
Tu ne-ai descris secretul de-a rezista și-a fi.
De-aceea, prin unire, ne-nlăturăm veninul,
Căci din ruini renaștem – și iar vom birui!

Autor: Cristian Petru Bălan

Comentează - cont Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *