Traian Dorz – DOAMNE-N SĂPTĂMÂNA ASTA

Doamne-n Săptămâna asta grea a Patimilor Tale, fă să-Ţi suferim alâturi când Tu sui a Crucii cale, să simţim şi noi cum Crucea ne apasă şi ne doare, să simţim cum arde biciul peste sânge şi sudoare. Doamne, să-Ţi simţim alături fiecare lovitură, să răbdăm aceeaşi hulă şi batjocura, şi ura, să plătim cu-aceleaşi lacrimi Traian Dorz – DOAMNE-N SĂPTĂMÂNA ASTA

Versuri despre Mama

Mama! Întâia privire-ostenită pe chipu-ţi plăpând; Întâiul cuvânt ce-l vei spune, cu drag, în curând; Întâiul surâs, tăinuit în dureri mult, prea mult; Întâiul cânt dulce, pe frunte întâiul sărut, Întâiul scump dascăl cu primul cuvânt este ea, Mama, ce-n braţe te ţine cu drag! Da, mama ta!… Mama-i izvor nesecat de iubiri şi trăiri Versuri despre Mama

Cristian Petru Bălăn – Reverie

REVERIE Când ai plecat de lângă mine, toate florile câmpului s-au pălit; nori de tristețe au întunecat deodată zările. Mi-au dispărut dureos din minte ochii tăi de primăvară și nici n-am putut crede că setea mi-ai stins-o c-un izvor de sărutări… Prin tine-am aflat cum pot fi răpit la ceruri și cum tot pământul, pentru Cristian Petru Bălăn – Reverie

Otilia Brăduţeanu – Poezii

La capătul lumii La capătul lumii, lună albastră, Fiece zi este un acatist. Un policandru e inima noastră, Dorul, tămâie-n grădina lui Christ. La capătul lumii, lună de ceară, Catapeteasmă în gânduri cioplim. Se-aprinde-n suflete iară și iară Lacrima celor pe care-i iubim. La capătul lumii, cerul măsoară Timpul bezmetec, in imbrățișări. Huma din vene Otilia Brăduţeanu – Poezii

Cristi Iordache – Poeme

ANGEL 1 Pe mine mă cunoşti după rucsac Sau după haina cu manşete rupte Să nu plângi azi, că ieri am fost sărac Şi să nu uiţi c-am moştenit un munte. Am pantalonii lungi, tociţi la tiv Şi talpa la pantof e descusută, Permisul meu de viaţă-i relativ, Iubirea pentru tine-i absolută. Nu plânge iluzoriu Cristi Iordache – Poeme

COLIND

LA IESLEA TA Părinte-al îndurării mele, La ieslea Fiului iubit, M-ajută să mă spăl de rele Şi să mă-nchin cu duh smerit. În faţa mea, drumuri prea multe, M-au rătăcit în urma lor Şi cărărui negre şi slute Mi-au fost un ţel înşelător. Adeseori pe drumul vieţii Să-mpart iubire n-am ştiut Şi nici cu spiritul COLIND

Mircea Trifu – Versuri

Sunt unica stradă Am palma ca frunza imensă de goală, Ecouri de-aramă în șoapte curgând, Coboară din munte ca cerbul flămând Și-n urmă-i rămâne tăcerea banală. Se-nalță-aşteptarea ca iarna de piatră, Statuie-i poetul ce-n vers adorase Spirala de lacrimi și-n jugul din oase Iubirea se scrie-n cerneala mulatră. Se-mpiedică vântul în fulgi de zăpadă, E Mircea Trifu – Versuri

Otilia Brăduțeanu – Poezii

CERŞETOR DE SOARE Nu-mi frânge aripile-n zbor Şi lasă-mi lacrima de sare, Sunt simplu cerşetor de soare – Un suflet, necăjit de dor. Mă pierd în umbrele tăcerii Şi paşii mei suspină mut – Sunt unica mea alinare, Eu nu mă satur să-i ascult. Din stropi de rouă dimineaţa Ţes pânză  pentru ochii mei… Ce Otilia Brăduțeanu – Poezii

Cristian Petru Bălan – Poezie

REVELAȚIE Ades străbat prin lume, printre drapele triste, Prin mapamodul Terrei, cuprins de frământări, Și văd popoare-n zbucium, ajunse-n disperări, Căci vise și speranțe nu pot să mai existe. Nicicum durerea lumii nu pare că se gată, Nicicând din umbra clipei nădejdi nu se ivesc; Nicicum în orizonturi lumini nu strălucesc, Balanța tot spre beznă Cristian Petru Bălan – Poezie