Adresa mea oricui o dau cu plăcere;
O strada, un număr, un loc în oraş;
O casa modesta cu multe unghere,
O curte cu flori, şi un dulce sălaş.
 
Dar alta-i adresa, v-aş spune de-ndată:
Pe strada durerii noi azi locuim,
O casa de visuri, din lut ridicata,
Cu geamuri deschise spre Ierusalim.
 
Sunt în şantier, reparaţii totale,
Şi Şef de lucrări este Domnul Isus..
Se toarnă chesoane, se sapa canale,
In Casa Iubirii sunt jertfe de-adus.
 
Adresa mea-i numai căsuţa poştala;
E doar camuflaj, eu aici sunt hoinar
In cer, lângă Domnul, e-adresa reala;
Aici domiciliul e doar temporar.
 
Cândva la adresa aceasta din vale,
Va fi un afiş anunţând c-am plecat:
“S-a dus, s-a mutat în domenii regale.
Din casa cea veche, s-a dus la palat!”
„Casa mea nu e aici…” – O minunată poezie creștină 
Autor: Dr. Ing. VALENTIN POPOVICI,
Pastor – Biserica Baptistă Română „BETEL”, Chicago, U.S.A.
Poeyie trimisă de domnul prof. acad. Cristian Petru Bălan (Chicago USA)
Comentează - cont Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *