La mulți, Brăila! La mulți ani, brăileni!
– 655 de ani de la prima atestare documentară –
Brăila, orașul cu salcâmi
Să vrei să te pierzi în Brăila și nu poți! Străzile, așezate ca un evantai larg deschis, te îndrumă fără să greșești niciodată destinația. Le poți asemăna și cu o pânză de păianjen meșteșugită cu pricepere de înaintașii noștri. Majoritatea sunt bulevarde lungi, plecate de la Dunăre care dau în Dunăre.
Și, pentru că am pomenit aici de bătrânul fluviu, să facem o incursiune pe faleza ce însoțește Dunărea albastră. Coborâm agale vadul de la Spitalul Sfântul Pantelimon și ne aruncăm privirea către întinsul apei ce se scurge alene spre vărsare. E Dunărea, fluviul ce murmură valsul nemuritor în valurile-i line.
La mal stau ancorate pontoanele, debarcaderul, vaporul Mureș (emblema falezei brăilene), bărci cu motoare sau vâsle. Și tot pe mal, întâlnim pescari amatori ce-și desăvârșesc pasiunea din zori și până seara. Vara, pe faleză e-un adevărat furnicar. E locul preferat al brăilenilor de-a se relaxa, de a-și încărca bateriile, de-a depăna amintiri, de-a inspira briza bătrânului fluviu, de-a poposi la o terasă pentru servirea diverselor specialități pescărești.
Și, tot plimbându-ne pe faleză în față ne apare măreț un turn. E turnul celebrei mori cu abur Violattos, construită de Anghel Saligny, cel care a construit și celebrul pod de la Cernavodă (în trecut podul Regele Carol I).
Nu departe de moara Violattos este gara fluvială. În urmă cu o sută de ani când drumul pe apă era sigur și rapid, Brăila avea nevoie de o gară fluvială pentru pasagerii care mișunau în susul și în josul Dunării. Timpurile însă nu i-au fost prielnice, astăzi fiind doar sediul unei firme private și locuință personală.
Gara este și aceasta un simbol al Brăilei și al cetățenilor acestui minunat orășel dunărean.
Urcăm vadul ușor abrupt și în față zărim o bijuterie de ceas, ce stă parcă să ne vegheze din înaltul său. Mică, cochetă, elegantă, rotundă și plină de farmec ni se prezintă în toată splendoarea sa, Piața Împăratul Traian. Este inima orașului de la Dunăre, centrul său vechi, de unde se deschid ca razele soarelui toate străzile. La început s-a numit Piața Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, ca apoi să fie denumită Piața Împăratul Traian. E locul unde găsim o mare de simboluri istorice vechi și prestigioase ale Brăilei. Aici tronează falnic Monumentul Împăratului Traian, amintind de originea latină a poporului român. Ceasul monumental, simbol măreț al Brăilei, a trecut prin istoria timpului rezistând eroic la iernile aspre și geroase. În mijlocul Pieții Traian se deschide, ca o floare, fântâna arteziană construită în stil baroc. Părculețul este plin de arbori, declarați monumente ale naturii. De jur împrejurul pieței sunt o sumedenie de clădiri care adăpostesc obiective importante, cum ar fi: Muzeul de Istorie al Brăilei ,,Carol I”, fostul hotel Danubiu, Teatrul ,,Maria Filotti” și Hotelul Traian.
Teatrul ,,Maria Filotti”, la început palatul Ionescu, apoi Teatrul Rally, este o adevărată operă de artă, compus fiind din sala mare de spectacol și alte multe săli cu destinații multiple. Clădirea, construită în stil baroc, dispune de bogate decorațiuni interioare și exterioare.
Hotelul Traian, construit în anii ’70, este cea mai înaltă clădire din oraș. În spatele hotelului se află o mică piață, numită Piața Poligon. Și aceasta cuprinde clădiri datate istoric. Aici găsim casa artistului ,,Petre Ștefănescu – Goangă”, bustul filozofului ,,Nae Ionescu”, Biblioteca Județeană ,,Panait Istrati’’, Casa Embericos, azi Centrul Cultural ,, Nicăpetre’’.
Ajunși în piața Poligon hotărâm să mergem mai departe spre Grădina Publică a Brăilei, un alt simbol important al orașului. Grădina Publică, în urmă cu două secole purta numele Grădina Împărătească. Se situează de-a lungul malului înalt al Dunării, deasupra hrubelor Brăilei.
Punctele de atracție ale Grădinii Publice sunt și astăzi Casa Memorială ,,Panait Istrati”, Chioșcul Muzicii și Castelul de Apă, unic în țară.
Ne întoarcem în Piața Traian și privim în lungul străzii cu salcâmi, fosta stradă Regală, Republicii în vremurile comuniste, actualmente Strada Mihai Eminescu. Această stradă formează axa urbanistică a orașului, orientată est-vest. Salcâmii, înlocuiți de curând de edilul orașului, păstrează totuși autenticitatea acesteia prin parfumul și eleganța stradală.
Clădirile vechi, impunătoare, decorațiunile deosebite, au făcut din clădiri monumente istorice: Hotelul Regal, Bristol, Traian, Petersburg, Bulevard, Pescăruș. În urmă cu un secol aici era un furnicar de magazine, de oameni de naționalități și de culturi diferite. Aici circulau trăsurile, tramvaiul și mașinile de epocă.
Fănuș Neagu, fiu al Brăilei, descria în una din cărțile sale: ,,Dacă de la Brăila ai pornit, trebuie să te întorci, fie și numai pentru beția unei clipe, unică, chiar și în respirație pe străzile marelui oraș, să asculți cum trec pe sus inconfundabile legendele unui neam’’.
N-am ajuns prea departe, am călătorit vreme de câteva minute pe Strada Regală, așa cum brăilenii îi spun și-n zilele noastre. Am ajuns în fața magazinului mare, fost magazin universal Dunărea. La câțiva pași apare bulevardul Independeței, fost Carol I și apoi în vremurile comuniste, Karl Marx. Este unul din cele mai mari și frumoase bulevarde brăilene. Și astăzi circulă tramvaiul în voie, amintindu-ne parcă de vremurile nu de mult apuse. Se păstrează obiceiul de-a îngriji trandafirii, de-a menține curățenia, de-a toaleta copacii. Lucru îmbucurător, deoarece este un loc de promenadă în zilele călduroase de vară. Băncile așezate de o parte și de alta a aleilor ne invită să luăm loc, să inspirăm parfumul teilor din luna mai, al salcâminlor din iunie și al trandafirilor din mijlocul verii.
Am coborât spre Dunăre, ajungând la intersecția Bulevardului Independenței cu Strada Calea Călărașilor. Suntem în fața Palatului Administrativ al Brăilei, în Piața Primăriei. Măreață, fântâna cinetică aruncă în înalturi apa parcă vrând să atingă norii. Vara, aici se adună brăileni cu mic cu mare de se răcoresc sub picăturile reci ale apei vânturate frenetic de fântână. Suntem răsfățați cu această bijuterie artistică și mai ales de faleza bătrânului fluviu.
În față, stând parcă de vorbă cu țăranul român, Palatul Agriculturii, un impozant edificiu monumental, este o clădire emblematică a orașului Brăila, un adevărat omagiu adus truditorului pământului românesc. În spatele Palatului Administrativ stă atârnat, ca de un fir de păr, Clubul Tineretului, fost Cazino în anii interbelici, lăsat în paragină, așteptând vremuri mai bune.
Ei, bine și acum încotro, veți zice? Să urcăm spre centrul vechi, căci aici este adevărata istorie a Brăilei, aici se simte parfumul clădirilor vechi. În imediata apropiere a Palatului Administrativ este situat Colegiul Național ,,Gh. M. Murgoci”, o clădire emblematică a învățământului brăilean. În trecut a funcționat ca școală de fete, devenind mai apoi școală mixtă. Este un prestigios liceu brăilean, care a dat valori însemnate de-a lungul timpului.
Facem câțiva pași și în cale ne iese clădirea Tribunalului din Brăila. Este o clădire cu o arhitectură modernă, de aceea nu insist cu prezentarea acesteia. Mergem încă cinci sute de metri și semeț ne apare în față clădirea actualei Facultăți de Inginerie și Agronomie din Brăila, aparținând Universității ,,Dunărea de Jos”, din Galați, fost Palat Administrativ și Judecătoresc al orașului de la Dunăre.
Destul de aproape de facultate se află sediul Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură din Brăila. În trecut aici adăpostea casa Marcheto, monument istoric în zilele noastre.
Continuăm plimbarea noastră spre centrul vechi al orașului și ajungem pe vadul Danubiu, unde astăzi tronează sediul Direcției Județene de Poștă. Pe vremuri aici a funcționat Banca Agricolă.
Întorcându-ne pe strada Călărași, în imediata vecinătate apare admirabilul edificiu al Băncii Naționale. Vis-a-vis de acesta se află Biserica Buna Vestire sau Biserica Greacă, așa cum i se mai spune. Are vitralii valoroase și deține picturi murale deosebite. Majoritatea cuplurilor brăilene își jură credință veșnică în fața altarului acesteia.
Și, uite-așa, am ajuns în centrul vechi al Brăilei, descris mai devreme în toată splendoarea sa.
Sunt multe de spus despre Brăila, despre locuitorii săi minunați, despre casele mici, dar cochete, despre aleile parcurilor, încă nedescrise de mine. Încântător oraș, încărcat de istorie, bogat în simplitate, aparent sufocat de căldura verilor toride, parfumat de salcâmi și trandafiri. Inconfundabilul Fănuș Neagu, amintit mai sus, preciza: „Brăila este așezată la Asfințit de Europa și la Răsărit de Asia’’. În câteva vorbe, scriitorul brăilean a spus tot ce era de spus.
Brăilenii, după o zi istovitoare de muncă vor să se relaxeze. Și vă întrebați, dragi cititori, unde ar face-o cu plăcere? Sunt câteva locuri unde brăilenii își încarcă plămânii cu oxigen, iar cel ce-l voi prezenta este unul de suflet și anume Parcul Monument, fost Parc Kiseleff. Așezat în imediata apropiere a Barierei Călărașilor, Parcul Monument este cel mai mare parc din Brăila, locul de agrement și de relaxare al locuitorilor acestui oraș dunărean. Aleea principală continuă drumul ce vine din Bariera Călărașilor, străbate întreg parcul și iese la marginea orașului, unde se aude glasul trenurilor. Este un loc minunat de agrement și de relaxare, unde copiii zburdă în voie, unde tinerii îndrăgostiți își dau primul sărut, unde bătrânii privesc cu nostalgie la anii de apoi, unde familii întregi, duminica mai ales, se plimbă agale.
La intrarea în parc putem zări o altă clădire monument emblematic al Brăilei, Spitalul Sfântul Spiridon, în fosta Școală Normală de Fete. Și, iarăși uite-așa, am călătorit prin minunatul meu oraș. Sunt multe de vizitat, dar vă las pe dumneavoastră, dragii mei cititori, să-l descoperiți!
Așadar, periplul meu nu se încheie aici; cu toată plăcerea las în seama dumneavoastră continuarea călătoriei prin bătrânul oraș. Oraș despre care multă lume a auzit lucruri frumoase și care a oferit culturii românești și universale nume de seamă precum: Nae Ionescu, Hariclea Darclée, Ana Aslan, Maria Filotti, Panait Cerna, Mihail Sebastian, Fănuș Neagu, Gh. M. Murgoci…
Despre Brăila, cam toată lumea a auzit zicala: Cum a nimerit orbul Brăila! Este o legendă care spune că în orășelul micuț de la Dunăre s-ar fi născut un băiat orb și care dorea să meargă la o apă curgătoare, dar părinții săi nu-l lăsau. Așa s-a hotărât să plece singur în lume și să-și urmeze visul. Ținând drumul drept a ajuns la Dunăre. Așa „a nimerit orbul Brăila!”
Sunt 650 de ani de la atestarea documentară a târgului medieval Brăila, oraș cu o istorie bogată și plină de evenimente dintre cele mai diverse.
M-am simțit onorată să scriu aceste rânduri în calitate de cetățean al acestui minunat oraș dunărean și să invit turiștii la un tur al orașului.
Iar pe cei care n-au văzut Brăila niciodată îi provoc s-o facă fără să stea prea mult pe gânduri, fiindcă Brăila înseamnă istorie, cultură, artă, oameni frumoși…
(Volumul „Tangoul dragostei”, 2020)
Autor: Sibiana Mirela Antoche