Trec peste câmpii
Peste casele oamenilor, pe deasupra orașelor,
Peste munți și peste fluvii,
Zbor la peste zece mii de metri înălțime,
Urechile îmi sunt sfârtecate de șuierul viitorilor din aer,
Zbor la peste zece mii de metri înălțime,
Dincolo de hublouri sunt norii plutitori ca niște insule.
Zbor,
Urc, sunt pajură, nu ciocârlie,
Sus, tot mai sus!
Timpul e văzduh,
Văzduhul e timp,
Cine se ia la-ntrecere cu cine?
Sărăcia limbii omenești nu poate spune adevărul.
Pacificul, apa luminoasă a oceanului,
Nu este decât distanță în timp,
Fără gramițe,
Fără formă și fără culoare
Numai meditație sub razele soarelui,
Transparență, transparență,
Transparență de cristal.
Oricât de sus aș zbura,
Oricât de repede,
De departe,
Decolez încet din Shanghai
Și în 12 ore parcurg 10.600 km.
Punctul aterizării este tot pe pământ
Marele pod din San Francisco iata-l la picioarele mele.
Oricât de sus aș zbura,
Oricât de repede,
De departe,
Întorc capul uitându-mă peste distanțe,
Și desenez cu mâna în aer ideograma
„Patrie”
Pe care o simt mai profund în inima mea.
Autor: Xin Di (Sin Ti ) – poet chinez.
Notă Bibliografică: Xin Di (Sin Ti) s-a născut în 1912 în Tianjin. A studiat în Anglia și a fost profesor universitar în Shanghai. Înainte de eliberare a editat revista progresistă „Cântecul popular”, „Min ge”. A tradus din Dickens volume de poezie: Perla, Zhubei ji, Palma, Shouyhang ji.