Versuri despre Mama

holzschrift-mama2Mama! Întâia privire-ostenită pe chipu-ţi plăpând;
Întâiul cuvânt ce-l vei spune, cu drag, în curând;
Întâiul surâs, tăinuit în dureri mult, prea mult;
Întâiul cânt dulce, pe frunte întâiul sărut,
Întâiul scump dascăl cu primul cuvânt este ea,
Mama, ce-n braţe te ţine cu drag! Da, mama ta!…
Mama-i izvor nesecat de iubiri şi trăiri sufleteşti;
Sfânt râu de viaţă-n transfer spre cei ce sunt fii pământeşti;
Căldura şi lucru şi veghe e mama în ceasuri târzii,
Nopţi albe trăite în zbucium să dea un alin la copii…
Mama! La pieptu-i, pe braţe, adesea ea-ţi va fi scut;
Ţi-i primul prieten spre care priveşti azi tăcut
Şi parcă ai vrea ca să-i spui, printr-un zâmbet uşor,
Ceva ce în suflet ar face-o să ardă de dor
Cum tu, când vei creşte, model de respect printre mulţi,
Vei fi, şi chiar primul vei spune: „De mamă s-asculţi!…”
Mama-i povaţă, mustrare, iertare şi sfaturi cu drag;
Chemări şi-ndrumări către-o ţintă ideală în anii şirag;
Mama-i departe şi aproape, fiinţa cu-aceleaşi dorinţi
Cu inima jar din puţine puteri  printre lacrimi fierbinţi.
Mama! Întâiul cald leagăn sub ochi luminoşi, sclipitori;
Întâia iubire ca roua curată de flori.
Deci, numai o mamă ţi-i dată s-o ai aici jos
Spre care-ţi îndrepţi astăzi privirea, şi-n chipu-i frumos,
Găseşti un alin, un îndemn, un cuvânt iertător
De mama sublimă ce-n brate te ţine cu dor.
Mama-i fiinţa dorită, la bine şi-n grele dureri…
E singurul suflet în care mai poţi să găseşti mângâieri;
Mama-i rugi sfinte-nălţate cu gânduri curate în sus,
Nădejdi ancorate la ţărmul iubirii cu drag în Isus.

Autor: Nicolae Moldoveanu, Sibiu

„Dacă mai ai în lume azi o mama, încă mai poţi să te numeşti copil” (anonim)

Versuri: Traian Dorz – Mama
Mi-ai cântat cu glas de lacrimi, leganându-mă alene,
alinându-mi cu-al tau cântec lacrima ivita-n gene.
Şi mi-ai plâns înfiorată cântecele duioşiei,
de-ai trezit în al meu suflet, cald, fiorul armoniei.
Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii şi Scriptură,
a lui Dumnezeu iubire ele-n inimă-mi crescură.
În singuratatea serii, luminat de raza lunii,
m-ai facut să simt puterea şi odihna rugăciunii.
De durerea altor inimi te-am văzut plângând pe tine
şi de-atuncea port durerea altora şi eu în mine.
Pentru adevăr întruna te-am văzut fără de teamă
şi de-atunci ştiu c-adevarul e curaj şi lupta, mamă.
…A trecut în urmă vremea şi-ntr-o toamna grea, târzie,
m-a răpit de lânga tine lumea largă şi pustie.
Ai vărsat atunci, amare, mii de lacrimi în năframă
şi cu inima zdrobită m-ai pierdut în zare, mamă.
Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei vazură,
multe şoapte mă chemară, multe vânturi mă bătură,
dar, din mii de lucruri scumpe de fiinţe şi de nume,
tu-mi ramâi mereu fiinţa cea mai mult iubită-n lume.
…Astăzi tot străin şi singur, şi departe sunt de casă,
dar sunt fericit, măicuţă, c-azi şi tu eşti credincioasă.
Şi că ştiu c-odată-n ceruri, unde nu mai sunt suspine,
fericit voi fi-mpreună, printre cei iubiţi, cu tine.
Dumnezeu să-ţi dăruiască, scumpă mamă, mângâiere,
mâna Lui să-ţi steargă ochii de-orice lacrimi de durere.
Să-ţi văd chipul totdeauna luminat de bucurie,
cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea să fie.

Versuri: Corneliu Vadim Tudor – Mulţumesc, iubită mamă
Mulţumesc, iubită mamă,
Steaua mea din zori de zi!
Fără tine îmi este teamă
Că planeta s-ar răci.
Te-am secătuit de vlagă,
M-ai crescut, m-ai înflorit.
Pentru tine, mamă dragă,
Soarele e-n asfinţit.
Mamă frumoasă, primul meu rai,
Fă o minune, te rog, mai stai!
Dulce lumină, ram de măslin,
Încă nu-i vremea, mai stai puţin!
Lege tainică a firii,
Nu pleca fără să-mi laşi
Zăcămintele iubirii,
Mamă, suflet uriaş,
Şi secretul nemuririi,
Mamă, suflet uriaş!

Mulţumesc, iubită mamă,
Iubită mamă, iubită mamă…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *