Mi-e inima clepsidră
Mi-e inima clepsidră
Cu vise-mbobocite
Atinge-mi dorul muguri
Să crească floare-n floare
Coboară-n mine ploaie
Și urcă Cer, iubite,
Revarsă-te prin vene,
Minune și mirare
Aprinde-te
Aprinde-te în mine
În mii de felinare
Să ardem împreună,
Să nu visăm pe rând
Din inima-ți – grădină
Cu trandafiri în floare
Voi împleti cunună
Ca să apun iubind
Sărutul
S-a copt sărutul între buzele-perechi
S-a scurs timid printre oftaturi
A înflorit pe glezne de iubiri
Și a străpuns neobservat înalturi…
Au tresărit atingeri jucăușe,
Amestecând iubiri neastâmpărate
Au coborât atâtea primăveri
Printre plăcerile demult uitate…
S-a copt sărutul între buzele – perechi
S-a scuturat petale, rânduri, rânduri
Am încrustat în trupuri doruri vechi
Să nu mai rătăcească printre gânduri…
Iubeşte-mă
Iubeşte-mă cu jumătăţi de gură
Şi soarbe-mă cu jumătăţi de cer
Sărută-mă cu jumătăţi de lună
Frământă-n mine-un „azi” şi-un „ieri”.
Goleşte-mă între un „azi” şi-un „mâine”
Şi sapă-n mine cu atingeri moi
Un umed cântec din priviri sublime
Şi-o rană, să ne rupă pe-amândoi …
Povară Sublimă
Sunt firul unui gând ce te atinge
Vibrând nisipul călător din tine…
Aș strangula cuvântul care doare
Grădina mea cu flori, te rog, nu plânge
Eu ți-aș așterne inima cărări
Și aș ciopli dorința ta în mine
Iubirea mea, șirag de întrebări,
Urcuș spre bucuriile Divine
Ești brazda începuturilor toate,
Povară despletită a luminii
Te-aș împleti izvoare-nvolburate-
Prin vene să-nflorească trandafirii
Coboară cerul
Coboară cerul mai aproape,
Coboară cerul printre noi,
De vrei, ascunde-l sub pleoape
Unde e loc doar de-amândoi.
Coboară cerul între inimi,
Între destinul meu şi-al tău,
Uşor, sa nu striveşti iubirea
Şi dorul, zbuciumat mereu.
Autor: Otilia Brăduţeanu, Rep. Moldova