CERŞETOR DE SOARE
Nu-mi frânge aripile-n zbor
Şi lasă-mi lacrima de sare,
Sunt simplu cerşetor de soare –
Un suflet, necăjit de dor.
Mă pierd în umbrele tăcerii
Şi paşii mei suspină mut –
Sunt unica mea alinare,
Eu nu mă satur să-i ascult.
Din stropi de rouă dimineaţa
Ţes pânză pentru ochii mei…
Ce rost mai are astăzi viaţa
Când tu nu mai priveşti în ei?
DIN DORURI FAC NIMB
În ochii tăi mi-am găsit aripile
Atârnate de o Troiță uitată
Respiră nervos silaba gângavă,
Cerșind clipele de-altădată.
Adun pașii în palmă cu gândul la tine
Genunchii, plămădiți din metanii,
Calcă lutul din mine
Ruginită, uitarea potrivește pumnalul flamând
Mă aștern ca o toamnă
Din doruri fac nimb.
ÎNSINGURARE
Azi cerul nu ne mai unește
Azi fiecare are cerul lui
Și inima nu se grăbește…
Aș dărui-o, dar n-am cui
Aș împărți-o și-aș uita
Că mi-a aparținut odată,
Atâta pace e-între noi
Și-o dragoste, ce nu ne iartă
SĂ-ȚI DAU DIN IUBIRI NEMURIREA
Prin vene curg lacrimi, nu sânge
Se scutur în noi clipe-vise
Atinge-mi un gând, să nu doară
Cuvintele-flăcări neplânse
Mă cerne prin nopți fără tine
Mă cheamă, să cred că se poate
Să-ți dau din Iubiri nemurirea
Sau măcar o zi, fără moarte…
CLIPE
Sunt clipe care mor,
Formate embrioane,
Doare secunda Facerii, în noi
Ne-am înalţat – frumoase lampioane,
Am coborât pe rând, străini şi goi…
Sunt clipe care nasc mistere
Şi clipe care nasc erori
Mă-ntreb şi cuget in tăcere
Ce fel de clipă am fost noi?
Autor: Otilia Brăduţeanu, Republica Moldova
https://youtu.be/DhKmf0PFQ8I