Dacă…
Dacă lacrima ar avea inimă,
aş ruga-o să nu plângă.
Dacă degetele nu ar creşte din palmă,
din dragostea ce ţi-o port,
fiecare deget şi-ar creşte palma lui,
ca să te mângâie prelung
atunci când fruntea ta aburcă tristeţi.
Dacă buzele mele nu ar avea pereche,
te-aş săruta cu perechea de pleoape care îţi duce dorul.
Dacă picioarele ar rătăci drumul spre tine,
ar coborî inima din piept…
Dacă într-o zi, braţele tale s-ar înstrăina de ale mele,
aş îndrăzni să le bătătoresc sărutându-le.
Te-am plămădit, iubire,
din nelinişte, dor, aşteptare şi dragoste.
Lutul l-am păstrat pentru mine…”
DOR DE PRIMĂVARĂ
Miroase-a primăvară sfioasă şoapta ta,
Când braţele-ţi vânjoase ating făptura mea.
Un nu ştiu ce mă-ncearcă şi-abia de-l stăpânesc…
Dorinţa mi-o divulgă un simplu ,,te iubesc”.
Clipa nervos se zbate în ochii mei şi-ai tăi,
Plăcere şi păcate se-amestecă în ei
Îmbujorată luna se-ascunde după nor,
Suntem singuri în noapte şi ambii numai dor.
POVARĂ SUBLIMĂ
Sunt firul unui gând ce te atinge
Vibrând nisipul călător din tine…
Aş strangula cuvântul care doare
Grădina mea cu flori, te rog, nu plânge
Eu ţi-aş aşterne inima cărări
Şi aş ciopli dorinţa ta în mine
Iubirea mea, şirag de întrebări,
Urcuş spre bucuriile Divine
Eşti brazda începuturilor toate,
Povară despletită a luminii
Te-aş împleti izvoare-nvolburate-
Prin vene să-nflorească trandafirii
MI-E INIMA CLEPSIDRĂ
Mi-e inima clepsidră
Cu vise-mbobocite
Atinge-mi dorul muguri
Să crească floare-n floare
Coboară-n mine ploaie
Şi urcă Cer, iubite,
Revarsă-te prin vene,
Minune şi mirare
IUBEŞTE-MĂ
Iubeşte-mă cu jumătăţi de gură
Şi soarbe-mă cu jumătăţi de cer
Sărută-mă cu jumătăţi de lună
Frământă-n mine-un „azi” şi-un „ieri”.
Goleşte-mă între un „azi” şi-un „mâine”
Şi sapă-n mine cu atingeri moi
Un umed cântec din priviri sublime
Şi-o rană, să ne rupă pe-amândoi …
DESTIN
Am iubit într-o durere şi-am trăit între căderi…
Mi-am dorit o mângâiere şi-am aflat numai trădări…
Cerul prăvălit odată peste chipul meu senin,
Nu mai naşte bucuria începutului Divin…
De dor
Să nu crezi că din tăcere
muguri de tăcere ies,
Piatra gândurilor mele
bate-n toacă tot mai des…
Între slovele-ofilite,
un fitil teluric, eu
aprind cerul din năframa
viselor,căzute-n hău…
Tu ,iubire șlefuită
de a lacrimilor ape,
toată lumea ții pe palme,
numai do