CERBII
Ca-n vis plutesc prin ierburi de poiene
Cu herbul coarnelor înveşmântate-n rouă,
Ieşind în tainici nopţi de sânziene,
Mugindu-şi doru-n raza lunii nouă.
Stau florile-aplecate şi-i ascultă,
Cununi de tei le plouă pe grumaze;
Hoinari robiţi de luna cea ocultă –
Li-s ochii plini de lacrimi şi de raze
PRIVIREA TA DE ÎNGER…
Privirea ta de înger e marea mea durere,
Crepusculul de flăcări și zarea tremurând,
Și roua de pe lujer, și liniștea ce-mi piere
Un freamăt sunt, un cântec ce-mi intră-n piept, pe rând…
Simțirea mea e-un viscol, voința mea se-nclină;
Fără să vrei, din mine începi să mă alungi,
Dar mă întorc la maluri în vechea mea tulpină,
Și-n noi nuntirea albă aprinde raze lungi.
Acum, supus iubirii, mă dărui fără teamă,
Statornic ca un munte cu miez aurifer,
Te-aștept în mari altare de nori, care te cheamă
Să-mi juri că-mi ești stăpână pe robu-ți auster…
FLORIDA
Un paradis terestru vibrând de cânt şi flori,
Peninsulă de aur, etern scăldată-n soare,
Plonjată în Atlantic şi beată de splendori,
Cu palmieri în freamăt şi crânguri şoptitoare…
Culorile din aer, topite în amuguri,
Se-adună în arome de fragezi portocale,
Se diluează dulce peste moderne burguri
Sau se revarsă-n fierberi pe plaje vesperale.
Din tine, Terra-ntreagă palpează universul
Cu trenuri de rachete şi-astronauţi în zbor;
Prin ei, trimit în cosmos mesajul meu şi versul
Ce-ţi cântă măreţia în ritm triumfător.
Floridă de surprize, Floridă – parc-minune,
Floridă – loc de basme, Floridă triumfală,
Floridă-ameţitoare cum nu e alta-n lume,
Floridă înflorită cu-americană fală!
Primeşte-mă pe ţărmu-ţi brăzdat de uragane,
Primeşte-mă-ntre lacuri şi iartă-mi nostalgia
Când, străbătându-ţi raiul, mă cred în bărăgane
Sau când ţi-admir minunea, mi-e dor de România…