Opinia Acad. Dumitru Panaitescu-Perpessicius (1891-1971) despre ”Cioburile de cristal” scrise de C.P.B. între 1954-1981:
”…Pentru mine, important e că ai luat deprinderea reflecțiilor și că îți place să glosezi viața și incidentele ei latente. (…) Însemnarea cu furtunile de nisip e într-adevăr frumoasă și frumos exprimată. Dar, cum spuneam, prețios e că n-ai astâmpăr, că gândești și notezi ce-ți sugerează viața. Restul va veni de la sine.
Și să nu uit: portretul ce mi-ai dăruit l-am așezat pe peretele din față și a recoltat multe laude de la unii și alții dintre vizitatori, ceea ce m-a bucurat îndeosebi. Cu fiecare zi, privindu-l, am și eu impresia că trebuie să cultivi și pictura, nu numai poeziile și aforismul.” (24 mai 1964) Reprodus după fotografia cu scrisul de mână al cunoscutului academician. Manuscrisul se află la pag. 1 a cărții de maxime ”Cioburi de cristal – 4000 de maxime și cugetări miscelanee, scrise între 1954-1981”, editura ”Phoenix”, Glen Ellyn, USA, 1996.
Pentru cine a citit cărțile lui Cristian Petru Bălan – în special excelentul roman ”Dincolo de curcubeu”, editura North America, Chicago, 1992, – faptul că el se lansează și în genul aforistic nu constituie o surpriză. Recunoaștem în ”Cioburi de cristal”, ca și în celelalte cărți ale sale, fie cele de poezie, proză, teatru sau publicistică, fie cele de știință ori de de istoria religiei, puterea sa deplină asupra cuvântului scris, eleganța încordată a ideii care îi submerge, finețea caligrafică a sensurilor. Deloc prețioasă ori mușcată de vanitatea halofiliei cu orice preț, scriitura lui Cristian Petru Bălan are, în alchimia sa secretă, o combinație rară de sublimare neostentativă a ideii în cuvânt și a cuvântului într-un alfabet de origine divină, căruia îi testează – în ordinea terestră a lucrurilor – energiile logosului sau, poate că scriitorul încearcă să-l aducă la starea sa dintâi, paradisiacă, a începutului de lume.
(…) Deși Cristian Petru Bălan este un spirit erudit și mai ales poliglot, ceea ce îi permite să se plimbe cu ușurință pe varii meridiane culturale, stilul paradoxurilor sale nu este cuprins de emfaza franceză ori de laconismul german, ca să nu mai vorbim de cel comercial-atlantic al unor scriitori români de pe continentul nort-american, ci se înalță firesc din substanța pe care o transportă și transformă; adică el are aticismul preconizat de Eminescu sau Iorga, cu alte cuvinte, accede la media de aur a limbii latine clasice, la virtuțiile etice ale acesteia.
M.N. Rusu
(Critic și istoric literar, citat din prefața cărții de mai sus )
Romanul Dincolo de curcubeu (1992) prezintă mai multe cazuri de convertire mistică într-un regim totalitar. Mihai Doran, biolog,inginerul Florin Vernescu și scriitorul Codrin Elizeanu au, în urma unor dramatice experiențe de natură inițiatică, revelația prezenței divine în lume și a mântuirii prin credință. Aventura lor spirituală se încheie prin acceptarea botezului nou testamental și intrarea împreună în comunitatea creștină. Dorindu-se o monografie a exercițiului moral și teologic, proza nu evită totuși glosa ironică și tratarea subversiv-pamfletară a defunctei ideologii ateiste, recuzată prin invocarea modelelor biblice de smerenie, dragoste și jertfă. Treptat, biografiile individuale își pierd semnificația și ceea ce fusese întâmplare se resoarbe în parabole subtextuale despre adevăr, desăvârșire, păcat și renunțare. Cartea conține pagini profunde despre miracolul vieții curate, despre puterea recunoștinței și despre virtutea bunătății. Lumii efemere a veleitarismului și minciunii i se opune, fără exces de pedanterie, umanismul iubirii, pocăinței și iubirii de neam. Romanul este un bun exemplu de tratare literară a unor probleme de conștiință cu mijloacele simple ale polemicii de idei.
În poezie (Visuri cosmice, 1994 și Amplificările tăcerii, 1997) cuvintele mari: imensitate, armonie și izvor de nesfârșire nu pot închide în ele însele ”prăpastia cerească”, percepută mai mult ca reverie și mai puțin ca ”strigăt de lumini” sau, în versiune sceptic-depresivă, ca abis al lăuntrului. Poetul participă la infinitele simfonii ale spațiului, cu sentimentul pierderii în ordinea mondială și în pașnica tăcere a universului (prezentarea în versuri a planetelor este tot un mod de a exprima liric imaginarul absolut al purității). Concluzia este cea a pozei: doar ceea ce vede sufletul se poate numi desăvârșire. Transformat în virtute, dorul de eternitate amplifică emoția până la dimensiunea marii străluciri galactice. Imaginea ”răstignirii în contemplație”, după lungile căutări în lumea viselor infinite, nu face, în final, decât să valorifice ideea sisifică a îmbrățișării neantului.
Prof. Univ. Dr. Aurel Sasu,critic și prolific istoric literar, decanul Facultății de Litere a Universității „Avram Iancu” din Cluj, Dicționarul scriitorilor români din Statele Unite și Canada, Editura Albatros, București, 2001, pp. 31-33. Vezi și Dicționarul biografic al literaturii române, vol. I (A-L ), de același autor, pp. 128-129, Editura Paralela 45, 2006.
Cunoscutul critic și istoric literar Marian Popa a intrat în posesia romanului ”Dincolo de curcubeu”, de Cristian Petru Bălan, dar nu în ediția lui originală, ci în aceea piratată, care, din păcate, a circulat ilegal prin țară pe la tarabele cu cărți din multe orașe, aducând venituri unor editori necunoscuți… Cei care au copiat romanul au păstrat intact conținutul cărții, dar l-au imprimat pe o hârtie de proastă calitate și, din motive necunoscute, au schimbat puțin numele autorului (Petru a fost schimbat în… Pătru !), motiv pentru care marele critic, în uriașa lui ”Istorie a literaturii române de azi pe mâine”, care are 2307 pagini, în greutate totală de peste 5 kg (sunt două volume mari), a păstrat intact numele de pe cartea piratată și, la vol. II, scrie astfel, la paginile 278-279:
CRISTIAN PĂTRU BĂLAN (1936, Sibiu: liceul la Ploiești; studii agronomice, zootehnice și filologice la București: profesor în țară, apoi în USA, unde emigrează în 1986, lucrând și ca traducător mai ales din limbi romanice; artist plastic patriotic și religios cu teme române și americane, precum și pasionat OZN-ist; debut la 19 ani cu versuri în ”Flamura Prahovei” din Ploiești, 1955) este un poet eclectic vag mistic, fastuos ca la sfârșitul secolului 19 (”Cu ochi de foc și apă, în licuri de turcoază,/ Pufoase crizanteme veghează princiar / Când între noi aulic pluteau cuvinte-rază/ Ce mi-au ascuns amarul sub alt măreț amar”… Veghe), psalmic (”De când tu ești, de când eu sînt/ Tot fluviul vieții e-un cuvânt./ Lumina stă-n singurătate/ Și-n așteptări neașteptate”… Fierberi), dramatizant expresionist (”Atolul cuvintelor suprapus unui alt atol/ de ierburi negre, crispate într-o pajiște a sufletului/ în care îți tremură coroana de bronz a inimii/ și ochiul conștiinței cu dinți de cobră în loc de raze/ umbră usturătoare pe acest pergament de vise calpe,/ pe această oază de-nchipuiri senine/ răsărite din petalele nuferilor albi/ oftând după un senin prin smârcuri întunecate, adânci…” Nosce te ipsum), patriot (”Transilvanie măreață, plai străbun, plin de mioare,/ Strigă Mureșul și Crișul, munții-ncep ca să răcnească; / Strigă văile-n răsunet… Sună buciume-n ponoare./ Strigă-un Adevăr ce-i veșnic: TRANSILVANIA-I ROMÂNEASCĂ !”), se roagă pentru resurecția virtuților naționale și pentru înlăturarea răului abătut peste ai săi: ”Iisuse bun, Părinte peste ceruri,/ Și Împărat pe veci al României,/ Ascultă-mă, avem o țară-acolo,/ Tu n’o lăsa osândei și urgiei !/ Cu al Tău sânge, spal-o Tu de sânge/ Și resfințește-i țarina bătrână;/ E’ncovoiată de dureri și plânge,/ Iar lacrima-i se stinge în țărână./ Năpraznică, a vremilor vâltoare/ S’a năpustit să’năbușe Carpații/ Și-o plânge în văzduhuri ciocârlia/ Cum plâng în umbra ei moșnegii, frații,/ Din tremurarea lacrimei sub pleoape,/ Ajuns-a ca să tremure pământul./ Și cerul plânge și-i inundă’n ape -/ Tu, Doamne, ogoiește-i focul, vântul !/ Fiorul doinelor dospite în suspine/ Și vaierul amarnic din amurguri/ Ajuns-au, Doamne, sus până la Tine,/ Urcat din praf de-altare și de burguri.” (Rugăciune pentru țara îndurerată, Cuvântul Românesc, Canada, an 13, nr. 141, ianuarie 1988).
Bălan a scris și proză de propagandă pentru Oastea Domnului, Dincolo de curcubeu.Un roman al convertirii la credință (Chicago, North) America, 1992, roman de 406 de pagini scris într-o singură lună din anul 1987, (…) pe schema luminării conștiinței prin revelații. ce confruntă ateismul comunist oficial și credința religioasă reprimată, dar vie.
Prof. Univ. Dr. Marian Popa, critic și istoric literar, profesor la Universitatea din Koln, Germania, Istoria literaturii române de azi pe mâine, vol II, pp. 278-279), editura SemnE, București, 2009.
Despre eseul ”Eminescu și universul folcloric românesc”, dedicat Acad. Dumitru Panaitescu-Perpessicius și Prof. Univ. Dr. Ion Rotaru, în postfața lucrării apărute la editura ”Premier” din Ploiești, în 2011, citim însemnările notate de doi profesori universitari, cunoscuți critici literari: Ion Dodu Bălan și Mihai Zamfir, fost profesor universitar la Universitatea din Lisabona, Portugalia:
Studiul lui Cristian Petru Bălan tratează tema Eminescu și folclorul după criterii strict științifice. Raportul dintre creația eminesciană și folclor este bine fixat, ajungându-se la rezultate prețioase. Ceea ce reține în mod deosebit atenția în această lucrare este minuția cercetării, onestitatea informației și efortul de a cuprinde exhaustiv subiectul.
Prof. Univ. Dr. Ion Dodu Bălan
Critic și istoric literar,
Universitatea Spiru Haret București,
Facultatea de Limba și literatura Română
Eseul de față înmagazinează o muncă deosebită: autorul a parcurs aproximativ întreg material critic de bază referitor la problema relațiilor lui Eminescu cu folclorul și a căutat să interpreteze într-o manieră destul de originală operele poetului în evidentă legătură cu creația folclorică. Bibliografia este bogată, completă și – ceea ce este mai important – adusă la zi.
Prof. Univ. Dr. Mihai Zamfir
Universitatea București,
Facultatea de Litere
Despre ”Enciclopedia imnurilor de stat ale țărilor lumii”, maestrul Gheorghe Zamfir care a vizitat zeci de țări auzindu-le imnurile, a scris în prefața cărții, apărută la Editura Ploiești – Mileniul III, Ploiești, 2008:
Cristian Petru Bălan, om de cultură cu vaste cunoștințe în multe domenii, a avut ideea îndrăzneață să reunească imnurile lumii într-un volum, fapt inedit în acest moment istoric în care omenirea este zdruncinată de planul globalizării. Din fiecare imn reiese dragostea imensă de patrie și de Dumnezeu. (…) Autorul a adunat cu grijă aceste simboluri. O muncă migăloasă prin care înțelegem că existăm și vom exista așa cum Dumnezeu ne-a clădit după PLANUL SĂU, în infinita mizericordie și bunătate. (…)
Salut și admir în persoana sa imensa noblețe a inimii și sensibilitatea care reiese din felul în care se dezvoltă în tot ce a scris ți în tot ce face. Avem nevoie ca de aer de o personalitate ca a sa în aceste momente critice în care națiunile nu pot exista fără IMN,fără ideea de patriotism și națiune, de dragoste DUMNEZEU și credință, căci sunt singurele atribute prin care existăm.
Gheorghe Zamfir,
Celebru interpret la nai, compozitor și poet,
București, 30 iulie 2008
Situat la antipodul jurnalelor de dizidență și de detenție, referitoare la aceeași perioadă istorică a deceniului al optulea, cum ar fi, ar fi, să zicem, Culoarea curcubeului, de Paul Goma, în care autorul este el însuși un erou al zilei, în confruntare cu liderii comuniști și liderii lor de tortură, romanul Dincolo de curcubeu aduce pe parcursul a peste patru sute de pagini, un extraordinar proces de transformări sufletești, datorat în exclusivitate confluenței dintre dragostea umană și cea divină, într-o societate întemeiată pe o doctrină ateistă și bântuită de arivism și minciună, autorul însuși dovedindu-se un excelent cunoscător al Bibliei și al religiilor practicate în mod legal sau clandestin în România abuzurilor de tip comunist. (…)
Scris într-o manieră incitantă, cu personaje și acțiuni oglindite prin alternanță sau în planuri paralele, cu o tehnică a contrapunctajului menită să finalizeze momente de înaltă tensiune, cu un limbaj colorat și savuros, de la expresia neaoșă, românească, până la cea savantă, cu dialoguri și comentarii subtile, erudite,romanul ”Dincolo de curcubeu” surprinde și captează, de la prima până la ultima pagină, amintind întrucâtva de tehnica și mijloacele de realizare artistică din romanul ”Sertarul cu aplauze” de Ana Blandiana. (…) Spun cu toată convingerea , că meritul scriitorului Cristian Petru Bălan rămâne acela de a fi produs o operă de pionierat, plină de fantezie creatoare, și de un nivel superior.
George Băjenaru, Scriitor și critic literar
Membru al Academiei Româno-Americană
de Arte și Științe (ARA)
Fără nicio îndoială, opera literară și artistică a lui Cristian Petru Bălan, din Boldeștii Scăienilor Prahovei și naturalizat în Glenn Ellyn-ul Chicago(ului) american, a devenit cunoscută de multă vreme în toată lumea. Aceasta surprinde prin vastitate și prin multitudinea de domenii, genuri ori specii literare pe care le acoperă. Opera sa este un ocean, în care mări întinse de liniște și pace se revarsă, pentru a accentua senzația de albastru profund, înrudit cu cerul.
Astfel, această operă cuprinde (numărând neexhaustiv): poeme creaționiste (Dumnezeu), sonete de o frumusețe aparte (în volumul Eros-Sonete), romane cu subiecte surprinzătoare, inclusiv SF (Răzbunătorii, Dincolo de curcubeu), studii filologice girate de pari personalități ale literaturii române (în volumul Eminescu și universul folclorului românesc), scenarii de film unie (Eminescu, geniu sublim – achiziționat de studioul cinematografic Buftea din București), enciclopedii (Enciclopedia imnurilor de stat ale țărilor lumii), ghiduri de conversații (Ghid de conversații român-latin, primul din România), studii religioase, confesiuni-teosofice (Viața lui Iisus, Să apropiem cerul de pământ) sau aforisme (Cioburi de cristal, 4000 de aforisme), dar și note de cronici și recenzii ale unor lucrări scrise de români valoroși care i-au reținut atenția.
Gheorghe Stroia
Scriitor, poet, critic literar
Membru al Academiei Româno-Americane de Științe și Arte