.
e-atâta tristețe-n urările noastre
parcă Pruncul s-a născut prea bătrân
și toate aspirațiile zburdă sihastre
prin ceruri străine fără stăpân
.
e-atâta urare oriunde-n lume, de zici
că nalță definitiv împrejuru-i un zid
simțirile toate ne-au rămas mici
și-n ele rugăciunile se sinucid
.
orice surâs este numai o mască
fiecare lacrimă pitită… – ori poate
e sudoare inimii menită să crească
mai sus de ziduri de urări eșuate?
.
e-atâta urare în orice tristețe
zâmbet schilod târându-și grimasă
peste foame și sete să ne învețe
unde-o fi bruma de suflet rămasă
e-atâta tristețe-n urările noastre
parcă Pruncul s-a născut prea bătrân
și toate aspirațiile zburdă sihastre
prin ceruri străine fără stăpân
.
e-atâta urare oriunde-n lume, de zici
că nalță definitiv împrejuru-i un zid
simțirile toate ne-au rămas mici
și-n ele rugăciunile se sinucid
.
orice surâs este numai o mască
fiecare lacrimă pitită… – ori poate
e sudoare inimii menită să crească
mai sus de ziduri de urări eșuate?
.
e-atâta urare în orice tristețe
zâmbet schilod târându-și grimasă
peste foame și sete să ne învețe
unde-o fi bruma de suflet rămasă