Dacă… Otilia Brăduţeanu

Dacă lacrima ar avea inimă,

aş ruga-o să nu plângă.

Dacă degetele nu ar creşte din palmă,

din dragostea ce ţi-o port,

fiecare deget şi-ar creşte palma lui,

ca să te mângâie prelung

atunci când fruntea ta aburcă tristeţi.

Dacă buzele mele nu ar avea pereche,

te-aş săruta cu perechea de pleoape care îţi duce dorul.

Dacă picioarele ar rătăci drumul spre tine,

ar coborî inima din piept…

Dacă într-o zi, braţele tale s-ar înstrăina de ale mele,

aş îndrăzni să le bătătoresc sărutându-le.

Te-am plămădit, iubire,

din nelinişte, dor, aşteptare şi dragoste.

Lutul l-am păstrat pentru mine…

.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *