ROMÂNIA
România e Ţara
Ca o lună plină,
Ca un soare,
Ca o pâine,
Coaptă de mama,
Ca faţa unui copil
Pe care curge
O lacrimă încontinuu,
România e Ţara,
E neamul, e Lacrima
Ce mă doare…
E Ţara, unde dorul
Atâţia te-au iubit,
îţi duc şi dorul, Ţară,
dar au plecat grăbit,
râvnind peste hotară…
Ci eu nu te slăvesc
şi nu-ţi declar amor…
Pământ dumnezeiesc,
aice vreau să mor.
IDEALUL MEU
Idealul meu
E România Mare
În vechile hotare
Şi aştept reîntregirea
Ca o floare – înflorirea.
HORA UNIRII
Toporul de la Răsărit
ne-a despicat Hora Unirii,
Măcelarul, cu mâinile
pline de sânge,
vrea să dansez cu el
kazaciokul,
Despica-l-ar trăsnetul!
Eu am cui da mâna…
la Horă,
Haide, frate şi soră!
ŢARA MEA
Străinii te admiră,
Ţara mea,
şi comorile
îţi râvnesc,
dulcea mea Ţară!
Eu mă închin
şi-ţi mulţumesc
LA PORŢILE ŢĂRII
La porţi,
crescute din stejari,
Strămoşii noştri-au fost
Portari,
Au fost şi mulţi,
au fost şi tari,
Ca să-i înfrunte
pe barbari!
Iar celora
cu pofte mari,
le-a-nfipt vârtos
ţestele-n pari –
la porţi,
crescute din stejari!
Azi,
Lăcomoşii invadari,
să ştie-ar fi,
că mai sunt pari,
Mai sunt
nestrămutaţi Portari,
la porţi,
crescute din stejari!
VENETICILOR
Dacă pe cineva
îl interesează
naţionalitatea mea,
Sa-l preocupe
originea lui de
ciurlan!
Eu am fost şi rămân
urmaş de român!
PĂZEA
Când neamul
mi-l huleşte
un rătăcit netot,
şi iarăşi prinde
să fiarbă…
când înfloreşte via.
MECUM PORTO
Suntem mioritici,
dar nu şi mioare,
Zilele noastre însă
toate
prin strungă trec…
şi cele sterpe.
DE CE TACI?
El zice că are
trei mame:
Sfânta Născătoare,
Patria-Mamă şi
Mama, care l-a născut,
El zice… Tu ce zici?
EROARE
Un popor numeros
nu e şi mare,
lăţindu-se
peste hotare…
Nici atâta nu ştii?
Vai! “frate mai mare”…
Huideo-n pustii!