IONEL CĂPIŢĂ – Poeme

ROMÂNIA

România e Ţara

Ca o lună plină,

Ca un soare,

Ca o pâine,

Coaptă de mama,

Ca faţa unui copil

Pe care curge

O lacrimă încontinuu,

România e Ţara,

E neamul, e Lacrima

Ce mă doare…

E Ţara, unde dorul

Atâţia te-au iubit,

îţi duc şi dorul, Ţară,

dar au plecat grăbit,

râvnind peste hotară…

Ci eu nu te slăvesc

şi nu-ţi declar amor…

Pământ dumnezeiesc,

aice vreau să mor.

IDEALUL MEU

Idealul meu

E România Mare

În vechile hotare

Şi aştept reîntregirea

Ca o floare – înflorirea.

HORA UNIRII

Toporul de la Răsărit

ne-a despicat Hora Unirii,

Măcelarul, cu mâinile

pline de sânge,

vrea să dansez cu el

kazaciokul,

Despica-l-ar trăsnetul!

Eu am cui da mâna…

la Horă,

Haide, frate şi soră!

ŢARA MEA

Străinii te admiră,

Ţara mea,

şi comorile

îţi râvnesc,

dulcea mea Ţară!

Eu mă închin

şi-ţi mulţumesc

 
LA PORŢILE ŢĂRII
La porţi,
crescute din stejari,
Strămoşii noştri-au fost
Portari,
Au fost şi mulţi,
au fost şi tari,
Ca să-i înfrunte
pe barbari!
Iar celora
cu pofte mari,
le-a-nfipt vârtos
ţestele-n pari –
la porţi,
crescute din stejari!
Azi,
Lăcomoşii invadari,
să ştie-ar fi,
că mai sunt pari,
Mai sunt
nestrămutaţi Portari,
la porţi,
crescute din stejari!
VENETICILOR
Dacă pe cineva
îl interesează
naţionalitatea mea,
Sa-l preocupe
originea lui de
ciurlan!
Eu am fost şi rămân
urmaş de român!
PĂZEA
Când neamul
mi-l huleşte
un rătăcit netot,
şi iarăşi prinde
să fiarbă…
când înfloreşte via.
MECUM PORTO
Suntem mioritici,
dar nu şi mioare,
Zilele noastre însă
toate
prin strungă trec…
şi cele sterpe.
DE CE TACI?
El zice că are
trei mame:
Sfânta Născătoare,
Patria-Mamă şi
Mama, care l-a născut,
El zice… Tu ce zici?
EROARE
Un popor numeros
nu e şi mare,
lăţindu-se
peste hotare…
Nici atâta nu ştii?
Vai! frate mai mare”…
Huideo-n pustii!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *